Graham Shaw ne demonstrează că știm desena

Știu... și eu am fost neîncrezătoare la început mai ales pentru că mă consider un antitalent la desen. 

Afirm asta cu încredere deși în clasa a V-a am fost trimisă la olimpiada de desen faza locală. Doar că situația era următoarea: copiii sunt uituci și încă învață ce e responsabilitatea, așa că planșele de desen erau des uitate acasă. La ora de desen, dacă nu puteam prezenta tema, luam 4 fără drept de apel. Greșeala de a uita desenul care trebuia realizat putea fi intenționată sau nu, dar nu aveam cum demonstra asta. Notele posibile la cursul artistic erau 4, 9 sau 10. Dacă prezentai tema era imposibil să iei notă mai mică de 9. Se pare că am avut o perioadă bună, în care am reușit să nu uit planșele și am scăpat aproape singura din clasă cu media 10 la desen pentru că nu primisem vreun 4. În aceeași situație era încă o colegă, dar ea desena extraordinar de frumos așa că își merita notele. Așa că noi două, pe lîngă alți copii puțini la număr, am fost trimise să reprezentăm școala. 

Nu mai trebuie să spun că nu am luat nici măcar o mențiune la concurs, însă recunosc că mi-am dorit dintotdeauna să am un talent artistic de acest gen. Am rămas cu impresia că ori îl ai ori nu, că nu e posibil să îl înveți. 

Dar prezentarea lui Shaw mi-a dat încredere cît de cît mai ales cînd am văzut ce desene grozave au ieșit din mîinile mele. Nimic nu e mai convingător decît să vezi cu ochii tăi.

Vă arăt și cum mi-a ieșit mie un autoportret:

Se pare că avem ceva talente ascunse în noi :D

Read More

IKIGAI

Părinții sau tutorii sunt cei care, din momentul în care suntem atât de maleabili ca ființă și fire ne induc niște principii și valori care formează comportamentele care stăruie de-a lungul timpului. Sunt binecuvântată cu o mamă care mi-a arătat ce înseamnă să îți asumi riscuri, să sfidezi ceea ce spune societatea că ar fi bine să faci, să îți păstrezi spiritul puternic indiferent de condiții și să ții tot timpul capul sus și cu un tată care mi-a arătat ce înseamnă să fii statornic și mi-a transmis dragostea pentru lectură, având de mică la îndemână o bibliotecă cu cărți diverse pe care să o explorez. Și amândoi mi-au arătat ce înseamnă hărnicia și munca grea. 

Am avut 2 modele puternice din care să aleg, unul antreprenor și unul angajat la aceeași companie de peste 30 de ani. Am văzut avantaje și dezavantaje de ambele părți. Am înțeles ce înseamnă să nu fii sigur de ceea ce aduce ziua de mâine dar să visezi mare și să simți în același timp siguranța de a avea un venit constant, realizate ambele prin muncă asiduuă. 

În momentul în care se naște în mintea noastră întrebarea ,angajat sau antreprenor, deja suntem pe drumul cel bun. În clasa a XI-a am avut un subiect la școală care se numea Antreprenoriat, explicat de un profesor foarte tânăr, abia cu minimă experiență de muncă ca angajat și deloc ca întreprinzător. Sunt destul de convinsă că nimeni nu a înțeles de fapt despre ce e vorba în subiect. Dar simplul fapt că a născut în mintea noastră ideea că ,,aș putea fi altceva decât angajat, există și o altă cale,, e un pas înainte. Eu, una dintre norocoșii care au acasă un exemplu viu și a ceea ce înseamnă antreprenoriatul dar și angajarea, am început să adâncesc ideea în mintea mea, fiind foarte atentă la motivațiile personale, libertățile pe care ți le oferă, cât de mult te ajută în împlinirea scopului personal. Chiar dacă susțin din tot sufletul antreprenoriatul, nu o să susțin niciodată că statutul de angajat nu poate fi potrivit pentru cineva atât timp cât e sigur că e ceea ce își dorește și i se potrivește. 

Japonezii au un concept care se numește ikigai și se traduce prin ,,motivul pentru a fi,, sau o traducere care îmi place foarte mult este,,motivul pentru care te ridici dimineața din pat,,. Pentru a găsi fericirea, fiecare ar trebui să își descopere propriul ikigai. E un proces complex, care necesită multă cunoaștere de sine și introspecție, dar până la urmă are beneficii imense pentru că îmbunătățește enorm calitatea vieții. 

Într-un discurs TED, Dan Buettner spunea despre persoanele din Okinawa care au o medie de viață mult mai ridicată decât restul lumii că unul dintre motivele pentru care se întâmplă asta e că și-au găsit ikigai-ul. O practică sănătoasă de viață ar fi în primul rând căutarea lui. La nivel teoretic, arată precum în schema de mai jos:

Să nu credeți vreun moment că aș fi știut la vremea respectivă de existența acestei noțiuni și modalitățile care stau la baza descoperirii lui în propria viață, dar printr-un proces mai degrabă interiorizat decât conștient mi-am răspuns la întrebările:

1. Ce îmi place la nebunie să fac? 

2. Sunt bună la asta? 

3. Aș putea fi plătită pentru asta? 

4. Este ceva util pentru umanitate? 

Probabil că urmând pasiunea mea pentru educație, o muncă în sistemul educațional ca profesor ar fi fost prima și cea mai validă variantă. Să îmi aleg un domeniu în care să excelez și să scot generații de copii care să ducă mai departe ceea ce știu de la mine și să exceleze și ei la rândul lor. Dar în ziua de astăzi, cu aceleași metode învechite, cu un sistem educațional profund defect, cu tineri pentru care ,studying, se traduce prin ,student dying, am realizat că nu e modul cel mai bun de a realiza ce îmi doresc. Sistemul educațional are nevoie de o schimbare din rădăcină, una majoră, care să se muleze pe modul în care funcționează și gândesc copii din ziua de azi, ceea ce îi animă și le trezește interesul. Iubind educația, cum poți să faci ceva ce ți se pare nerelevant și inechitabil? Dacă examinezi la fel o pasăre, un pește, o maimuță și un elefant, cerându-le să urce într-un copac, vei pierde din vedere abilitățile la care unii dintre ei sunt foarte buni, dar nu se încadrează în standardele tale. 

Citeam despre Einstein și viața lui și mi-a atras atenția informația conform căreia el nu a terminat de fapt școala și că se descurca destul de prost, în ciuda cunoscutei lui inteligențe. Și același tipar se repetă cu mai multe persoane care au cunoscut succesul, cunoscute pentru faptul că sunt foarte buni într-un domeniu, dar nu s-au adaptat în sistemul de învățământ de la vremea lor. Einstein spunea: ,Şcoala m-a dezamăgit şi eu am dezamăgit şcoala. Mă plictisea. Profesorii se comportau ca şi nişte sergenţi. Eu doream să învăţ ce doream eu să ştiu, iar ei voiau să învăţ pentru examen. Din această cauză eu nu valoram nimic, şi de multe ori mi-au sugerat să plec. Simţeam cum setea mea pentru cunoaştere era ştrangulată de către profesorii mei; notele erau singura lor metodă de evaluare. Cum poate un profesor să înţeleagă un tânăr cu un asemenea sistem?,. 

E deja bine cunoscut și trebuie să înțelegem faptul că tinerii au altă scară de valori, alte interese dar la fel ca toți oamenii, doresc să fie foarte buni la ceva și să lase ceva în urmă. Și rolul unui îndrumător, unui educator, este să găsească lucrurile pe care ei și le doresc cu adevărat și să îi ajute să construiască pe ele. Nu neg existența unor profesori foarte buni, chiar și în acest sistem bolnav, însă eu am simțit nevoia de a aduce o schimbare și am decis că pot face acest lucru mai bine din exterior.

Am avut o revelație care m-a făcut să simt că am greșit foarte mult în școală, dar mai ales că sistemul mi-a greșit și este greu să modifici ce ți-a fost inoculat in zeci de ani. Citind cartea lui Malcolm Gladwell, am descoperit că există ceea ce el numește ,regula celor 10.000 de ore,. Petrecând 10.000 de ore exersând o abilitate, având un minim de talent la bază pentru ceea ce îți dorești să devii, ajung un expert în acel domeniu. Exemplele sale erau multiple, de la jucători de sporturi fizice, jucători de șah, magnați în domeniul calculatoarelor sau chiar formația Beatles, regula se aplică. 

Să vedem, ce am învățat eu în școală, care era scopul meu? Lucrul pe care mi-l doream cel mai mult era să știu tot, absolut tot! Ceea ce școala traducea prin note maxime. Mult timp am fost șicanată de sora mea și chiar de tatăl meu pentru faptul că ,toceam, adică învățam pe rupte cuvânt cu cuvânt fără să mă ajute foarte mult ca formare intelectuală. Și câtă dreptate aveau, am realizat mult prea târziu. Așa că, 12 ani x aproximativ 170 zile de cursuri x 6 ore pe zi (nici nu mai calculez orele de studii de acasă), ajungem la 12.240 de ore în care eu m-am perfecționat în a știi foarte bine să învăț mecanic, fără a încerca să construiesc pe un talent pe care probabil îl aveam ascuns în mine. Am rămas tristă și cu un gust amar dar și cu o dorință de a schimba acest lucru pentru alte persoane.  

Într-un final, mi-am găsit răspunsurile la întrebările de mai sus: 

1. Îmi place să educ oameni (tineri și adulți), să aduc o schimbare modului în care se realizează învățarea; 

2. Experiențele anterioare mi-au demonstrat că sunt bună la asta, poate ar fi bine să îmi găsesc mai multe oportunități care să clarifice acest lucru; 

3. Cu siguranță aș putea fi plătită pentru asta și, eliminând varianta de a fi profesor angajat în sistemul educațional actual, am ales varianta de a fi antreprenor în educație, să creez oportunități de învățare care să fie conforme cu stilul de învățare și care să dezvolte abilități nu doar o bază de cunoștințe teoretice; 

4. Consider că este foarte util, educația e un element important pentru dezvoltarea oamenilor, îi ajută să fie mai atenți la rolul lor în lume, să își dezvolte abilități care să le permită să își atingă potențialul lor maxim și să își îndeplinească propria lor misiune în viață. 

Read More

Ad vitam aeternam

Mintea umană funcționează într-un mod spectaculos... Avem atâtea experiențe în decursul vieții și totuși, după un algoritm deloc logic ci sentimental, ea alege ce să păstreze pe parcursul timpului și ce să înmagazineze în locuri doar de ea știute. Într-un film animat pe care l-am văzut, amintirile noastre erau fiecare câte o bilă rotundă, viu colorată, precum cele de sticlă cu care ne jucam în copilărie. Fiecare bilă conținea un moment din viața noastră, mai mult sau mai puțin important pentru parcursul ei. Cele mai multe dintre ele, ca să nu încarce conștientul, erau trimise undeva, spre depozitare, într-un cotlon al minții noastre, însă erau acolo, pentru a fi accesate la nevoie, deși rareori mai facem asta. Poate atunci când căutăm mai adânc răspuns la unele comportamente, ale noastre sau ale altora din jurul nostru, când vrem răspunsuri cu privire la felul nostru de-a fi și de-a relaționa cu alții mai apelăm la ele. Însă, o altă categorie de bile, cele mai frumoase și strălucitoare, se aflau într-un rastel special, revenind în mintea noastră în mod curent. Acestea sunt cele care ne formează personalitatea de-a lungul vieții, așa cum meșterul modelează în lut. Ne creează pe noi, cei de astăzi. 

O astfel de amintire este pentru mine cea de la o vârstă fragedă, să fii avut vreo 5 ani, nici nu mai țin minte cu exactitate, însă multe alte detalii sunt prezente în mintea mea ca și cum ar fi fost ieri. În curtea casei, alături de obiecte dragi mie cumpărate de o mamă grijulie și iubitoare, eram eu, cea decisă că cel mai bun joc este cel pe care ți-l creezi tu. Jocul meu includea câteva cărți școlare, citite, răsfoite și mâzgălite de mine, un copil precoce, care știa deja să citească și adora să învețe lucruri noi, mai ales cele peste limita lui de înțelegere, foi, creioane, carioci și o tablă mică, neagră, cu cioturi de cretă cu care scriam până se sfărâmau în mâna mea. Iubeam învățatul și îmi plăcea să dau mai departe ce știu. Așa că, în fața unor copii imaginari sau uneori a jucăriilor de pluș care stăteau cuminte înșirate, predam elemente de bază în gramatica limbii române sau cuvinte în limba franceză, scriind mărunt cu creta pe tabla mică, atât de mult ștearsă, încât abia se mai înțelegea ceva pe ea. Puțin timp mai târziu, părinții mei fiind plecați de acasă, am încercat eu scrisul cu creta și pe mobilierul din dormitor. Aveam mai mult loc să îmi desfășor ,lecțiile, astfel... Însă oricât am încercat să șterg, urmele au rămas și consecințele au urmat. Am rămas tot la tabla minusculă, insuficientă pentru multele informații pe care le aveam de împărtășit cu elevii mei inanimați. 

Când m-am regăsit mult mai târziu în viață în momentul în care caut sens și doresc să îndeplinesc misiunea pentru care sunt aici, primul gând mi-a sărit către acel copil, deși timid și anxios, care își dorea mai mult decât orice să schimbe lumea prin educație. Știu că am lăsat mult prea mult din interesele și felul de-a fi al acelui copil să se piardă în timp, dar știu și că am să-l regăsesc și am să îl fac fericit. 

Read More

De ce merita sa utilizezi LinkedIn?

Daca LinkedIn ar fi o tara, ar fi a 5-a in lume daca e sa ne luam dupa marimea populatiei. Mai mult decat atat, ar fi o tara cu oameni ambitiosi, profesionisti, interesati de dezvoltarea lor si care vor sa isi largeasca cercul de cunostinte. Mie una nu mi-ar displacea sa locuiesc acolo :)

Incepand cu luna ianuarie a anului 2013, reteaua sociala LinkedIn a raportat un numar de utilizatori care depaseste 200 milioane. Daca atatia oameni o folosesc, din start ne putem de seama ca e ceva de capul ei. Mai mult decat atat, in Romania, la inceputul anului 2012 existau 600.000 utilizatori. Adica 600.000 de persoane din diverse domenii cu care poti schimba pareri, colabora pe diverse proiecte, care iti pot facilita un nou loc de munca, si multe, multe altele.

Principalul lucru care o diferentiaza de celelalte retele sociale foarte cunoscute este faptul ca e mult mai orientata spre latura profesionala a oamenilor.

Cele 2 mari categorii de utilizatori pentru ei sunt:

·         persoanele fizice - care vor sa isi gasesca un job, sa contacteze persoane din domeniul lor, sa isi creasca cercul de cunostinte, sa isi creeze un brand personal 

·       companii – pentru a se promova, pentru a isi crea o baza de prospecti, pentru a recruta persoane

Pentru a folosi reteaua pentru business, in primul rand trebuie sa o stapanesti ca individ. Daca te ajuta, gandeste-te ca e ca si cum ti-ai realiza un CV. Procesul e simplificat prin faptul ca ti se specifica ce fel de informatii sa treci iar in dreapta paginii ai un buton care iti spune cat mai ai pana la un profil 100% complet.

Ce trebuie sa faci pentru a avea un profil/CV bun?

1.      Sa introduci numele tau real si complet, locul de munca actual si o fotografie cat mai profesionista.

2.      Sa treci experientele tale de munca anterioare cu detalii relevante referitoare la responsabilitatile tale acolo, studiile realizate si abilitatile castigate.

3.      Cere recomandari. Exista 2 metode prin care cunostintele te pot recomanda: acordandu-ti un punct de incredere pentru abilitatile pe care le-ai trecut tu in profil sau scriind un scurt text prin care sa scoata in evidenta punctele tale forte.

4.      Adauga cat mai multe cunostinte pentru a fi conectat. Gandeste-te ca si cum ai fi la o petrecere foarte mare sau la un eveniment business si incerci sa cunosti cat mai multe persoane. Doar ca e mult mai usor sa incepi discutia.

O metoda pentru a intra in legatura cu cat mai multi oameni, in special din domeniul care te intereseaza sunt grupurile. Poti incepe discutii la care lumea contribuie, poti sa iti spui opinia si sa faci parte dintr-o comunitate de profesionisti din toata tara dar nu numai sau poti sa iti creezi propriul grup.

Pentru companii se ofera posibilitatea de a crea o pagina a firmei. E destul de probabil sa ai deja o pagina pe facebook. Iata 2 motive pentru a realiza si aici una:

·         In momentul in care iti faci profilul, atat tu cat si angajatii pot sa treaca numele companiei cu link direct catre pagina. Astfel, oricine se intereseaza de profilul vostru are sansa de a afla mai multe legat si de firma.

·         Pagina are un meniu de produse si servicii unde poti adauga tot ce are de oferit compania ta, cu descrieri detaliate iar utilizatori pot sa recomande dar si sa vada recomandarile realizate de contactele lor.

·         Ai acces la statistici cu privire la cei care viziteaza pagina ta.

In orice categorie te-ai afla, poti sa beneficiezi de avantajele acestei retele. E de remarcat ca ‚tara’ e in continua crestere, deci ai sanse mult mai mari sa te faci cunoscut si sa faci ca informatia ta sa ajunga nu doar la multe persoane, ci la cele potrivite. 

        

    Ce fel de informatii v-ar ajuta ca sa scoateti tot ce e mai bun din reteaua sociala LinkedIn? 

Read More

Incepe acum!

“In ceea ce priveste orice initiativa, exista un adevar elementar a carui ignorare ucide nenumarate idei si splendide planuri:  in momentul in care cineva se angajeaza categoric in a face ceva, Providenta se misca si ea. Se intampla tot felul de lucruri pentru a-l ajuta, care altfel nu s-ar fi intamplat niciodata. Un intreg torent de evenimente izvoraste din decizie, revarsand in favoarea celui care a luat-o tot soiul de intamplari, intalniri si ajutoare neprevazute la care niciun om n-ar fi putut visa vreodata. Incepe orice poti sa faci sau visezi sa poti să faci. Cutezanta are geniu, putere si magie. Incepe acum.” 

                                                                                                                                             J. W. Goethe

De ce ne este atat de greu sa ne dam seama care sunt lucrurile care sunt importante pentru noi si sa le dam prioritate? De cate ori suntem in situatia de a constientiza ca nu ne ramane timp pentru ceea ce conteaza mai mult pentru noi insa nu luam atitudine? Daca ne gasim raspunsul la aceste intrebari, rezolvam problema amanarii, a procrastinarii si vom avea curajul de a ne mobiliza eficient.

In cazul in care ai realizat ca timpul tau e finit si trebuie sa te organizezi cat mai bine pentru a il umple eficient, felicitari, ai realizat primul pas!

Daca inca nu ai facut asta, iti recomand sa urmaresti filmul de mai jos al regretatului Steven Covey,este unul dintre preferatele mele in materie de video-uri motivationale, care iti arata importanta realizarii lucrurilor importante in primul rand (first things first):

Care sunt urmatorii pasi pe care trebuie sa ii parcurgi?

1. Setarea obiectivelor tale pe termen lung - gandeste-te bine la ceea ce iti doresti sa realizezi in viata, care sunt obiectivele tale. Cel mai usor poti face asta printr-un simplu exercitiu de imaginatie, gandindu-te pornind de la ultimii ani ai vietii tale si la lucrurile pe care le ai in momentul acela.

2. Pornind de la acele obiective, poti identifica usor care sunt prioritatile tale (familia, sanatatea, locul de munca, etc.) si care sunt activitatile pe care le faci in mod curent care nu te duc la indeplinirea obiectivelor de mai sus, lucrurile care te fac sa pierzi timpul si sa amani activitatile importante. Cum spunea Goethe, prioritatile sunt lucruri pe care te angajezi categoric sa le faci.

3. In momentul in care ai setate niste prioritati clare, orice activitate pe care o vei avea de realizat va putea fi analizata din aceasta perspectiva: este sau nu bazata pe prioritati? Ma duce sau nu la indeplinirea viselor mele? Daca raspunsul este da, vei fi mult mai motivat pentru a le realiza cat mai repede si le vei planifica in concordanta.

4. Adoptarea unor instrumente de planificare care sa fie flexibile si perfect adaptate nevoilor tale. Orice forma ar avea el, sa ai grija sa respecti urmatoarea structura in crearea lui:

Si cel mai important sfat pe care il poti primi este: Incepe acum!

Read More

De ce merita sa lucrezi pentru tine?

In mintea mea, ideea de a lucra pentru tine este una si aceeasi cu antreprenoriatul. Ceea ce faci practic este sa produci bani adoptand un comportament inovator si bazat pe risc.

Pe langa asta mai ai nevoie si de o motivatie puternica. Ca si antreprenor, chiar daca stiam bine de la inceput in ce ma bag, a trebuit sa imi fac o lista cu motivele mele personale. De multe ori si acum simt nevoia sa imi reamintesc aceste lucruri care ma fac sa merg mai departe zi de zi sau chiar sa trag mai tare cand este cazul.

Daca intrebi mai multi antreprenori ce i-a motivat sa faca acest pas probabil ca vei fi surprins de raspunsurile vagi si fara substanta pe care le dau de cele mai multe ori, printre acestea numarandu-se fara gres cliseele: vreau sa fiu propriul sef, vreau sa fac o gramada de bani si/sau vreau sa fac lucrurile in stilul meu.

Nu cred ca poate sa existe o lista universala cu motivele pentru care cineva ar incepe sa lucreze pe cont propriu, insa pot sa vi le prezint pe ale mele in speranta ca intr-o zi va veti crea propria lista si va veti apuca de antreprenoriat in cunostinta de cauza:

1.       Libertatea – nu toata are acelasi bioritm pentru a putea functiona intr-un program fix cu maxim de eficienta. Lucrand pentru tine in programul tau propriu ai mai multa libertate in ceea ce priveste gasirea echilibrului intre timpul de munca si al timpul liber. Aveam o mare problema cu asta ca angajat pentru ca am o creativitate crescuta la ore tarzii cand niciodata nu eram la munca, deci mai lucram si acasa ca sa compensez si uite cum se duce viata personala… In plus, daca vreau sa ies in oras intr-o zi pentru ca e soare si vreme buna si sa lucrez toata ziua urmatoare cand e urat si ploua pot sa o fac! Suna urat poate, dar eu sunt fericita ca am scapat de ‚cusca de soricel’ in care ma aflam pana nu demult.

2.       Provocarea personala – nu stiu cati dintre voi sunteti asa dar eu ma plictisesc repede, am mereu nevoie de provocari noi. La un loc de munca cu o fisa a postului clara si bine stabilita e inevitabil sa nu intervina rutina. In situatiile de genul plecam de acolo si o luam de la capat in alt loc, ceea ce pe termen lung nu e foarte productiv. Antreprenoriatul iti da posibilitatea de a intalni mereu oameni si locuri noi, de a alege tu oamenii pe care ii ai in jur si cu care interactionezi, de a fii cat poti de creativ si de a nu te lasa sa te plictisesti niciodata J

3.       Dezvoltarea profesionala pe ariile pentru care am pasiune – cred ca multi sunt de acord cu mine cand spun ca e greu sa gasesti un loc de munca unde sa faci exact ceea ce iti place cu adevarat. Posturile sunt putine, greu de accesat si daca vrei un loc de munca e bine sa fii adaptabil. Mie de exemplu imi plac trainingul, resursele umane si vanzarile. Nu am gasit variante de slujbe unde sa le pot face pe toate in masura in care imi doresc. Cine ar fi nebun sa te lase sa faci munca a 3 pozitii diferite dar nu 8 ore pe zi fiecare? In momentul de fata le fac pe toate si ma dezvolt pe fiecare arie exact cum imi doream.

4.       Independenta financiara – in momentul in care esti salariat ce faci de fapt este sa dai la schimb timpul tau pentru o suma de bani. Deci esti platit doar pentru momentele in care lucrezi. In momentul in care te opresti, banii nu mai vin… Lucrand pentru tine pot sa lucrezi cand vrei, cat vrei si sa generezi un venit constant, un venit pasiv care sa creasca exponential. Mie mi se pare un avantaj grozav!

Care sunt motivele pentru care ati lucra pentru voi?

Read More

Femeia manager vs barbatul manager

Am vazut zeci de articole pe tema: cine sunt manageri/lideri mai buni? Femeile sau barbatii? Din start consider ca intrebarea e una gresita. Nu e corect sa compari din prisma pozitiei ci trebuie luate in considerare mai multe detalii ale situatiei care sa ne dea indicii daca pe pozitia respectiva e mai potrivita o femeie sau un barbat.

          Ambele sexe au anumite puncte forte in ceea ce priveste o pozitie de conducere, asta e clar. Iar cand vine vorba de dezavantaje trebuie sa recunosc faptul ca doamnele au o lista mai lunga aici pentru ca din start se lovesc de steoreotipul potrivit caruia barbatii trebuie sa fie sefi in familie, deci si in companii.

           Este bine cunoscut ca sexul persoanei determina comportamentul sau intr-o proportie foarte mare, pe urma mai are influenta si educatia, experienta si modelele pe care le urmeaza acestia.

          Diferenta majora care apare intre femei si barbati cand facem comparatii intre manageri este aceea ca barbatii au tendinta de a controla, de a comanda iar femeile de a construi echipe si de a ajunge la o intelegere. Alte caracteristici ca manager specifice fiecarui sex arata cam asa:

FEMEI

BARBATI

-   Comunica mai bine si relationeaza mai bine cu oamenii, tocmai pentru ca sunt fiinte mai sensibile si mai orientate spre alte persoane, dezvoltarea altora (instinctul matern) -   Analizeaza lucrurile in detaliu, sunt mult mai atente la lucrurile marunte astfel identificand problemele mai exact si mai din timp -   Sunt mai tolerante in ceea ce priveste diferentele dintre oameni, pot lucra mai usor cu personalitati diferite

-  Iau decizii mult mai rapid, sunt mai eficienti in procesul decizional -  Pot sa vada mult mai bine ‚imaginea de ansamblu’ a companiei, a unei situatii (instinctiv, ca urmare a faptului ca barbatii in preistorie aveau nevoie sa se stie orienta pentru vanatoare) -  Au o atitudine mai obiectiva, sunt mai rationali -  Sunt mai puternici cand vine vorba de conflicte, concedieri

Analizand caracteristicile, specialistii au tras concluzia ca barbatii sunt preferati in posturi tehnice si la conducerea intregii organizatii iar femeile sunt preferate ca manageri in domenii legate de resurse umane, financiar, relatii cu publicul.

Voi ce parere aveti?

Read More

Ca angajat, ce ar fi bine sa stii?

Ar fi ideal ca fiecare angajat sa isi cunoasca toate drepturile ce decurg din Codul Muncii pentru a nu lasa nici un angajator sa i le incalce dar si obligatiile pentru a nu se mai isca conflicte la locul de munca in momentul in care i se cere ceva.  Asa ca incepem o serie de articole foarte utile pentru fiecare, un fel de simplificare a legislatiei muncii aducand in discutie aspecte importante pentru orice angajat:

Concediul de odihna:

Ø Durata minima este de 20 de zile lucratoare, acordata proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic; cel putin 10 zile din concediul anual de odihna trebuie sa fie consecutive;

Ø Trebuie efectuat in fiecare an, nu se acorda compensare in bani a zilelor de concediu neefectuate; compensarea e permisa doar in cazul incetarii contractului individual de munca;

Ø In cazul in care nu ati efectuat tot concediul la care aveati dreptul intr-un an calendaristic, angajatorul este obligat sa va acorde concediul pana la sfarsitul anului urmator;

Ø  Sarbatorile legale in care nu se lucreaza nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.

Perioada de proba:

Ø Angajatorul poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere; pentru persoanele cu handicap este de maxim 30 de zile calendaristice;

Preavizul:

Ø Termenul de preaviz in cazul concedierii este cel stabilit prin contractul individual de munca sau cel prevazut în contractele colective de munca (daca e cazul) si nu poate fi mai mic de 20 zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv nu poate fi mai mic de 45 de zile lucratoare pentru cei cu functii de conducere;

Salariul:

Ø Salariul minim brut garantat este de 700 lei, iar salariul mediu brut este de 2054 lei;

Ø Salariul este confidential si este obligat sa fie platit cel putin o data pe luna, potrivit datei stabilite in contractul individual de munca; daca acea data este in zilele nelucratoare sau nebancare (week-end), se plateste in prima zi lucratoare dupa acea data;

Zile libere nelucratoare:

Ø Sunt urmatoarele: 1 si 2 ianuarie, prima si a doua zi de Pasti, 1 mai, prima si a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 1 decembrie, prima si a doua zi de Craciun;

Ø Pe langa acestea, adeptii diferitelor culte religioase legale mai beneficiaza de doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat crestine;

Ø In anul 2010, au fost depuse propuneri legislative care prevedeau includerea pe lista zilelor nelucratoare a zilelor de 24 ianuarie, 10 mai si 30 noiembrie dar acestea inca nu au avut finalizare; ramanem deci cu doar 11 zile libere nelucratoare, printre cele mai putine dintre tarile din UE;

Ø Daca mergi la serviciu in aceste zile ai unele drepturi si anume: compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile sau beneficiezi de un  spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

                         Despre ce anume v-ar mai placea sa aflati?

                         Spor la munca!

Read More

Echilibrul intre viata personala si cariera

Am participat ieri la un eveniment grozav destinat femeilor: „Succes pe tocuri”, unde am ascultat povestile interesante ale unor femei care ne-au transmis ce inseamna succesul pentru ele, in ce masura l-au atins si care sunt in opinia lor ingredientele pentru a deveni o ‚femeie de succes’ .

Am inteles ca succesul fiecare il defineste pentru sine. Ce inseamna pentru tine o reusita pentru ceilalti poate fi ceva normal. Pentru unele reusita insemna sa vezi rezultatele bune ale celor pe care ii ajuti, pentru altele sa faci doar ceea ce te pasioneaza iar pentru unele sa iti urmezi visele, oriunde te-ar duce ele.

Am aflat ca pentru majoritatea participantelor, mai ales fiind la o varsta nu inaintata  (maxim 35 de ani) succesul inca e definit in cea mai mare parte de elementele vietii profesionale in detrimentul celei personale.

Am invatat si ca unele dintre cele mai importante elemente pentru a atinge succesul sunt: sa muncesti asiduu, sa ai curaj si sa ai rabdare. Sa muncesti din greu pentru a ajunge unde vrei, sa ai curaj sa gandesti cat mai sus, sa fii ambitioasa iar rabdare pentru a crea un plan clar de a ajunge unde vrei si de a nu ‚arde’ trepte necesare pentru care mai tarziu vei regreta.

Analizand tot ce se povestea in jurul meu, am mai inteles ca pentru mine succesul reprezinta echilibrul intre viata personala si cea profesionala. Intrebarea care si acum e in mintea mea e: Cum poti face asta?

Am ajuns sa cred ca un echilibru perfect intre cele doua nu vom putea gasi niciodata. Viata personala si cariera sunt prea complexe, depind de prea multe elemente fiecare pentru a fi satisfacute in acelasi timp si pentru a obtine rezultate maxime din ambele. Trebuie deci sa tindem sa le imbinam cat mai armonios.

E normal ca in cautarea unui echilibru, in unele perioade sa inclini mai mult in favoarea carierei fata de lucrurile personale sau invers. De exemplu, in perioada concediilor sau a sarbatorilor sa iti doresti sa fii cu familia si prietenii, fapt pentru care vei sacrifica cateva zile inainte de perioadele respective pentru a trage tare la locul de munca si a termina cu bine tot ce aveai de facut.

Fiind o concurenta extrem de mare pe piata muncii riscam sa lasam la o parte multe lucruri personale pentru a pune cariera pe primul loc, pentru a ne pastra siguranta locului de munca, pentru a castiga destul ca noua sau familiei noastre sa nu ne lipseasca nimic. Cum putem combate asta? O sugestie ar fi printr-o gestionare foarte buna a timpului, de exemplu: un program bine realizat pentru eficienta la locul de munca  pentru a nu fi nevoie de ore suplimentare si un program personal realizat inainte pe perioade lungi avand grija sa nu ratati evenimentele importante din familie sau ale prietenilor. De asemenea,  sa iti organizezi cu grija si zilele libere, cu obiective si activitati clare. De multe ori, acestea trec incredibil de repede si ne dam seama ca nu am realizat tot ce am fi vrut.

Un alt element deosebit de important e sa ne asiguram ca avem persoane de incredere in jurul nostru, cu care putem discuta si care ne vor intelege ca balanta la un moment dat se inclina putin mai mult intr-o parte si ne vor ajuta sa scapam de sentimentul de vina care intervine de multe ori, intelegand ca e normal dar nu neaparat si usor sa jonglezi intre familie, prieteni si job.

Ca o concluzie, ce am mai invatat e ca viata personala si cariera nu sunt in competitie, ci sunt doua domenii care trebuie sa se completeze reciproc pentru a genera beneficii pentru noi. 

Read More

Cum sa scapi de emotiile din cadrul interviului?

Aici am un exemplu extrem de bun – sora mea, care m-a provocat sa gasesc metode usor de utilizat ca sa va ajute sa treceti peste emotiile dinaintea si din cadrul interviului. 

O prima sugestie ar fi sa castigati experienta! Cu cat va veti prezenta la mai multe interviuri cu atat mai mult va veti perfectiona tehnicile.

ü Pregateste-te in prealabil in ceea ce priveste intrebarile uzuale. Daca te gandesti dinainte la ce poti raspunde la fiecare, in timpul interviului nu vei fi agitat ca nu iti vin raspunsurile pe moment. Atentie! Asta nu inseamna sa vii cu discurs invatat, recruiterii experimentati vor observa si iti vei face mai mult rau decat bine. Exemple de intrebari:

o  Ce te recomanda pentru acest post? Ce experienta ai in domeniu?

o  De ce vrei sa lucrezi pentru compania noastra?

o  Care a fost cea mai mare realizare a ta?

o  Care sunt punctele tale slabe?

o  Care sunt cele mai mari probleme avute la locurile de munca anterioare?

o  Cum ai descrie job-ul ideal?

o  Unde te vezi peste 5 ani din punct de vedere profesional?

ü Documentati-va despre firma. Va veti simti mult mai siguri pe sine daca aveti cat mai multe informatii despre compania angajatoare, veti sti cu cine stati de vorba, ce asteptari pot sa aiba si va va ajuta sa gasiti raspuns la unele din intrebarile de mai sus. Cu cat stiti mai multe despre ei, cu atat veti crea o atmosfera familiara care elimina emotiile, e ca si cum ati vorbi cu un amic

ü Exersati in oglinda cum ati raspunde la unele intrebari. Pare ciudat, dar e una dintre cele mai utilizate metode pentru vorbitul in public pentru ca iti sporeste increderea

ü Fiti punctual, daca intarziati va creste nivelul de stres din cadrul interviului

ü Vorbiti raspicat, clar si concis, pentru asta puteti face si exercitii de dictie inainte de interviu. Nu o sa va ajute daca intervievatorul o sa va roage sa repetati de 3 ori ceva pentru ca nu va intelege

ü Imbracati haine in care va simtiti comod, care va plac in mod special, va da un sentiment de confort care va va ajuta sa fiti mai increzatori

ü Zambiti J va creeaza o stare mai relaxata si voua si celui care va intervieveaza

Si nu in cele din urma, ganditi-va ca si ceilalti candidati au emotii si ca cel mai rau lucru care vi se poate intampla e ca ati mai adugat o experienta de interviu din care puteti invata!

Read More

Interviul de ambele parti

Ca angajator,  vedem clar importanta interviului, avem nevoie de el pentru a evalua candidatul, pentru a analiza daca e cel mai potrivit pentru postul pentru care aplica. Dar oare ca si candidat nu ar trebui sa ne asiguram ca jobul acela e cel mai potrivit pentru noi?

             

   Atunci cand organizam recrutarea si selectia pentru un post, urmam un proces bine stabilit. Avem profilul ocupational pe baza caruia stabilim descrierea sarcinilor, cunostintele si deprinderile, aptitudinile necesare. Am aflat CE trebuie sa urmarim la candidat. Pe baza acestora stabilim CUM le descoperim. Avem o gama larga de metode pe care le putem utiliza in functie de utilitatea lor in fiecare caz: teste psihologice, teste de aptitudini, chestionare scrise, simulari si nu in cele din urma interviul. 

Pentru metoda interviului vom stabili un set de intrebari care sa ne ajute sa evaluam corect si complet candidatul, sa putem da o nota sau stabili un nivel pentru fiecare lucru pe care il urmarim la acesta. Trebuie sa evitam intrebarile discriminatorii sau foarte personale (nu poti sa intrebi ce religie are sau daca are de gand sa isi formeze o familie in urmatorii 3 ani). 

Recruterii de la marile firme, in urma enormei lor experiente in ceea  ce priveste interviurile au ajuns la o concluzie destul de simpla, dar utila. Exista doar 3 intrebari ‚adevarate’ ale unui interviu.

1.   Poti sa faci sarcinile? – descoperirea punctelor tale tari, a aptitudinilor necesare pentru indeplinirea activitatilor din cadrul job-ului

2.       Iti va placea? – esti destul de motivat pentru a fi angajat, iti vei realiza activitatile cu placere?

3.       Putem sa lucram cu tine? – te vei adapta culturii firmei, personalitatea ta e potrivita pentru ce avem nevoie?

Daca stau sa ma gandesc, e drept ca fiecare intrebare pe care am pus-o la orice interviu m-a condus mai aproape de raspunsul pentru una dintre cele 3 de mai sus.

Ca si candidat, cum te ajuta asta sa te pregatesti pentru interviu? Gandeste-te la exemple clare si concrete pentru fiecare dintre intrebarile importante, care sa ilustreze cat de potrivit, motivat si apt esti pentru jobul respectiv.

Priveste lucrurile asa: pentru tine e de fapt o vanzare, trebuie sa le demonstrezi intervievatorilor ca esti solutia potrivita pentru nevoie lor. Ce face un bun vanzator? Asculta. Asa  ca nu iti fie frica sa pui intrebari sa afli ce ofera, ce cultura are firma, daca tu crezi ca te poti integra acolo, daca aveti principii si valori comune. Cere detalii ca sa poti sa oferi exemple cat mai relevante din experienta ta care se pot aplica la acest job.

Am analizat problema motivatiei in articole precedente. Asigurati-va ca firma intelege ce inseamna motivarea angajatilor.  Salariul nu e de ajuns in cele mai multe cazuri. Ei vor analiza daca sunteti motivat pentru a face activitatea necesara, dar vor avea grija sa va pastrati motivatia?

Interesanta concluzie este ca interviul trebuie sa existe intr-o anumita masura de ambele parti, asa vom ajunge la cel mai bun rezultat si cele mai bune colaborari!

Read More

Cum sa fac daca am CV-ul prea lung?

Incep seria posturilor ‚Cum sa…?’. O adunare de solutii extrem de practice pe care sa le urmati daca va gasiti intr-o anumita situatie legata de angajare. Unele stiute din experienta proprie, altele din experienta altor persoane, multe datorita faptului ca am fost in ambele tabere si gandesc lucrurile atat din punctul de vedere al unui aplicant la un job cat si din cel al angajatorului/recruiterului.

Astept sugestii cu privire la situatiile cu care va confruntati, ce fel de informatii v-ar placea sa primiti  ca sa va imbunatatiti modul de a aplica si de a va prezenta la o noua slujba.

 Cum sa fac daca am un CV prea stufos?

Ar fi bine daca aceasta ar fi cea mai mare problema a celor care isi cauta un loc de munca :) 

In primul rand, recomand un CV de maxim 2 pagini. E mult mai usor de urmarit si e destul loc incat sa cuprindeti toata informatia de care angajatorul are nevoie.

ü Legat de informatiile personale, sunt unele lucruri pe care le puteti omite fara nici o problema. Cum ar fi adresa exacta (e de ajuns daca treceti orasul, in plus adresa exacta e o informatie care se ofera la angajare, nu la interviu), sexul (in Romania nu prea exista problema de a nu ne da seama dupa nume ce fel de sex are persoana, daca aplicati pentru un job in strainatate e diferit) si iata ca am mai economisit 2 randuri J

ü Cu privire la experienta profesioanala, nu treceti decat ceea ce are relevanta in functie de postul la care aplicati. Daca e un post de jurist, nu treceti experienta de 3 luni ca salvamar din vacanta de vara intre 2 ani la facultate. Acolo trebuie sa se regaseasca cele care vi-au oferit cunostinte si competente pe care le puteti utiliza in job-ul pentru care ati depus CV-ul. La responsabilitati si rezultate in urma acelui post, treceti doar ceea ce e mai important, nu intreaga fisa de post. Aici puteti si sa cumulati experiente diferite (2 posturi) la acelasi angajator, trecandu-le o singura daca cu responsabilitatile principale

ü La studii nu treceti si scoala generala, doar studiile liceale si superioare. Unele CV-uri au si optiunea de a trece disciplinele principale studiate. Daca doriti sa completati si acelea, alegeti-le doar pe cele necesare postului, nu scrieti toata programa de studii  (din pacate, am intalnit cazuri in care aici erau trecute vreo 20 de materii = 6-7 randuri!)

ü Competentele trecute trebuie sa fie tot cele care il intereseaza pe angajator, cele aplicabile postului deschis. Nu ii dati sarcina de a alege dintre 10 competente cele care ar fi necesare, selectati-le din start si treceti-le doar pe acelea

ü Nu repetati aceeasi informatie. De exemplu, ati scris la inceputul CV-ului timpul de job care va intereseaza, nu mai completati si la sfarsit ‚ job-ul preferat’

ü Lucrati la alinieri si la spatiile dintre randuri, incercati sa le reduceti cat puteti de mult pastrand in acelasi timp un aspect aerisit

ü Daca ati optat pentru adaugarea unei poze la CV, modificati marimea acesteia, incat sa nu ocupe jumatate de pagina, e de preferat marimea unei poze tip diploma, dar la o rezolutie buna

Ideea cea mai importanta este ca e nevoie sa va adaptati CV-ul in functie de cerinte. Mult succes!

Read More