Se afișează postările cu eticheta studii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta studii. Afișați toate postările

luni, 17 iunie 2013

Cheia supravietuirii in perioade de criza


Un studiu realizat in urma recesiunii din ultimul deceniu arata ca doar 9% dintre companii au iesit din criza mai puternice decat erau la inceputul acesteia. Intrebarea care in mod evident ar urma e: care sunt elementele datorita carora aceste companii au reusit sa treaca cu succes de recesiunea economica? Cum poti sa imbunatatesti produsele/serviciile si sa cresti productivitatea cand tot mediul economic iti sta impotriva?

Raspunsul dat de multi dintre specialistii consultanti este simplu ca idee, dar cu rezonanta puternica: LEADERSHIPUL.

Leadershipul insumeaza ca si concept cateva abilitati esentiale in astfel de perioade de criza si anume: strategizare, adaptarea rapida, crearea unor echipe performante, implicarea angajatilor si responsabilizarea lor pentru rezultatele organizatiei.

Teoria suna in felul urmator: leadershipul e cheia pentru a supravietui in recesiune. Exista mai multe modalitati si strategii care pot fi aplicate pentru ca o companie sa iasa din criza, insa toate au la baza abilitatile de leadership.

Majoritatea companiilor, in momentul in care s-au simtit amenintate de situatia economica au recurs la una dintre variantele urmatoare ca strategii pe termen relativ scurt: reducerea costurilor (inclusiv salarii), scaderea numarului de angajati (nu mai exista siguranta locului de munca), renegocierea contractelor cu furnizorii (avand ca efect o presiune enorma pe cei din companie responsabili de acest obiectiv), ajustari de preturi. Majoritatea acestora au ca urmare o demotivare pe termen lung a angajatilor, care, poate pe moment (fiindca situatia economica a tarii e grea) vor ramane in companie insa pe termen lung nu vor avea rezultatele pe care le astepti de la ei.

Un studiu realizat in anul 2009 asupra companiilor din Marea Britanie a relevat urmatoarele:
-        72% dintre angajati au observat reducerea numarului de angajati ca fiind principala modalitate a companiei de a face fata crizei;
-        Chiar daca 85% dintre cei din conducerea companiilor aveau un plan de a trece peste recesiune, 45% dintre angajati erau ferm convinsi ca nu au fost implementate planurile;
-        Doar 33% dintre angajati aveau incredere ca cei din top management ii vor scoate din criza;
-        53% dintre angajati considerau ca cei din top management nu au abilitatile necesare pentru a iesi din recesiune.

Altfel spus, s-a constatat in mod clar o demotivare si o lipsa de implicare a intregii resurse umane si de responsabilizare a lor cu privire la noile strategii. Oamenii se simteau lasati pe dinafara, amenintati, cu mai putini bani in portofele si fara siguranta zilei de maine. E clar o situatie in care un bun conducator, adica un lider, nu ar fi ajuns.

Care ar fi un comportament corect de leadership?
-        Chiar daca ai o strategie excelenta de iesire din recesiune, succesul ei depinde in cea mai mare parte de restul oamenii din companie – solutia e transparenta si comunicare in ceea ce priveste situatia firmei si noile actiuni ale acestia, schimbarile ce vor fi implementate prin sedinte de informare, motivarea oamenilor (chiar daca nu prin modalitati financiare)
-        Oamenii lucreaza mai bine daca inteleg care e rolul muncii lor – au nevoie de setarea unor obiective clare, prin care sa isi observe contributia la rezultatele companiei

-        Probabil ca nu era atat de mare nevoie de a da oameni afara in momentul in care aveai omul potrivit la locul potrivit – se impune adoptarea unor politici de resurse umane bine puse la punct, prin care sa te asiguri ca fiecare post e ocupat de persoana care vrea sa fie acolo, care va da totul la locul de munca si care are competentele necesare pentru a fi in acea pozitie. Daca aceastea se aplica, persoana e indispensabila pentru tine, deci nu vei scapa de ea asa usor, iar ea te va rasplati prin rezultate neasteptat de bune.


Share:

miercuri, 22 februarie 2012

Cum sa fac daca am CV-ul prea lung?


Incep seria posturilor ‚Cum sa…?’. O adunare de solutii extrem de practice pe care sa le urmati daca va gasiti intr-o anumita situatie legata de angajare. Unele stiute din experienta proprie, altele din experienta altor persoane, multe datorita faptului ca am fost in ambele tabere si gandesc lucrurile atat din punctul de vedere al unui aplicant la un job cat si din cel al angajatorului/recruiterului.
Astept sugestii cu privire la situatiile cu care va confruntati, ce fel de informatii v-ar placea sa primiti  ca sa va imbunatatiti modul de a aplica si de a va prezenta la o noua slujba.


 Cum sa fac daca am un CV prea stufos?

Ar fi bine daca aceasta ar fi cea mai mare problema a celor care isi cauta un loc de munca :) 
In primul rand, recomand un CV de maxim 2 pagini. E mult mai usor de urmarit si e destul loc incat sa cuprindeti toata informatia de care angajatorul are nevoie.
ü Legat de informatiile personale, sunt unele lucruri pe care le puteti omite fara nici o problema. Cum ar fi adresa exacta (e de ajuns daca treceti orasul, in plus adresa exacta e o informatie care se ofera la angajare, nu la interviu), sexul (in Romania nu prea exista problema de a nu ne da seama dupa nume ce fel de sex are persoana, daca aplicati pentru un job in strainatate e diferit) si iata ca am mai economisit 2 randuri J
ü Cu privire la experienta profesioanala, nu treceti decat ceea ce are relevanta in functie de postul la care aplicati. Daca e un post de jurist, nu treceti experienta de 3 luni ca salvamar din vacanta de vara intre 2 ani la facultate. Acolo trebuie sa se regaseasca cele care vi-au oferit cunostinte si competente pe care le puteti utiliza in job-ul pentru care ati depus CV-ul. La responsabilitati si rezultate in urma acelui post, treceti doar ceea ce e mai important, nu intreaga fisa de post. Aici puteti si sa cumulati experiente diferite (2 posturi) la acelasi angajator, trecandu-le o singura daca cu responsabilitatile principale
ü La studii nu treceti si scoala generala, doar studiile liceale si superioare. Unele CV-uri au si optiunea de a trece disciplinele principale studiate. Daca doriti sa completati si acelea, alegeti-le doar pe cele necesare postului, nu scrieti toata programa de studii  (din pacate, am intalnit cazuri in care aici erau trecute vreo 20 de materii = 6-7 randuri!)
ü Competentele trecute trebuie sa fie tot cele care il intereseaza pe angajator, cele aplicabile postului deschis. Nu ii dati sarcina de a alege dintre 10 competente cele care ar fi necesare, selectati-le din start si treceti-le doar pe acelea
ü Nu repetati aceeasi informatie. De exemplu, ati scris la inceputul CV-ului timpul de job care va intereseaza, nu mai completati si la sfarsit ‚ job-ul preferat’
ü Lucrati la alinieri si la spatiile dintre randuri, incercati sa le reduceti cat puteti de mult pastrand in acelasi timp un aspect aerisit
ü Daca ati optat pentru adaugarea unei poze la CV, modificati marimea acesteia, incat sa nu ocupe jumatate de pagina, e de preferat marimea unei poze tip diploma, dar la o rezolutie buna

Ideea cea mai importanta este ca e nevoie sa va adaptati CV-ul in functie de cerinte. Mult succes!
Share:

vineri, 13 ianuarie 2012

Anatomia si formarea antreprenorului

Antreprenorul este un tip de agent economic reprezentativ in economia de piata, care face bani adoptand un comportament intreprinzator, inovator si bazat pe risc. Se considera ca termenul de antreprenor a fost introdus in secolul al IX-lea, de catre Jean Baptiste Say, definindu-l ca ‚intermediar intre capital si forta de munca’.

Un lucru cert este ca antreprenorii sunt printre cele mai celebrate personalitati ale culturii noastre. Exemple relevante sunt J.P. Morgan (Finante), Sir Richard Branson (Media si transport), Bill Gates si Steve Jobs (IT&C) sau Mark Zuckerberg (Internet). Putem simplu observa ca sunt personalitati diferite din medii diverse.
Cum este ‚creat’ un antreprenor? Se considera ca acestia devin ceea ce sunt din diverse motive care tin de personalitate, creata anume datorita trecutului lor, experientei de viata si de ceea ce ii motiveaza.
Care sunt trasaturile comune antreprenorilor, din ce patura sociala fac parte majoritatea, ce experienta aveau cand au inceput propria afacere si mai ales in ce domeniu au deschis o noua companie,sunt doar cateva care fac parte dintre intrebarile la care cercetatorii in domeniu au incercat sa dea un raspuns.

Cu promisiunea de a realiza un astfel de studiu pentru regiunea Romania, va prezint studiul realizat de Universitatea Duke din SUA care au aplicat chestionare unui numar de 549 de fondatori de companii din domenii diverse, din iulie 2009.
Printre rezultatele cele mai relevante se numara:
· Varsta medie a respondentilor in momentul inceperii unei noi afaceri este de 40 de ani.
· Clasa sociala din care provin (Figura 1)

· Nivelul studiilor: 95,1% dintre respondenti au studii superioare, cel putin echivalentul studiilor universtare de licenta.

· Mai mult de jumatate (51,9%) au fost primii membrii ai familiei care au infiintat o companie pe cont propriu.
· 69,9% dintre respondenti au declarat ca erau casatoriti cand si-au lansat prima afacere, in timp ce doar 5,2% erau divortati sau vaduvi.
· 59,9% aveau deja cel putin un copil, iar 43,5 dintre respondenti aveau minim doi copii in cand au deschis afacerea.
· 52 procente dintre repondenti aveau interes de a deveni antreprenori inca de pe bancile scolii.
· Antreprenoriatul in serie – numarul de afaceri deschise(Figura 2)

· Motivatia de a deveni antreprenor – au fost analizate cateva motive majore dintre care au iesit in evidenta fiind alese de cel putin 60% dintre respondenti urmatoarele: dorinta de imbogatire, dorinta de a pune in aplicare o idee noua, de a nu lucra pentru altcineva, atractia pentru cultura de start-up.
· Tipul de afacere infiintata (Figura 3)

Aceste studii au rolul de a crea un profil al antreprenorului zilelor noastre, care in mare, se pare a fi o persoana cu studii superioare, din clasa de mijloc, casatoritsi cu copii, fara experienta antreprenoriala din mediul familial. Dar cand ne gandim la antreprenorii pe care ii stim, care au iesit in evidenta ne dam seama ca cel mai important rol al acestor studii este distrugerea stereotipurilor si demonstrarea diversitatii antreprenorilor, incurajandu-ne sa ingrosam randurile acestora.
Share:

Categorii

Ce le-a mai plăcut altor cititori: