Creativity - the psychology of discovery and invention

Dacă vrei "a light reading" nu îți recomand să citești Creativity - the psychology of discovery and invention. 

Dacă vrei o metodă ușoară și rapidă să îți descătușezi potențialul creativ nu îți sugerez să citești această carte.

Dar dacă ești în căutarea unei analize profunde pe baza unui complex studiu sociologic a persoanelor creative și vrei să ajungi să cunoști în detaliu viața și motivațiile unor oameni care au demonstrat creativitate în munca lor ai găsit cu siguranță cartea potrivită.

Mihaly Csikszentmihalyi (autor și al cărților Flow și The evolving self) a realizat o monografie a creativității pe baza unor interviuri cu peste nouăzeci de persoane care s-au remarcat în mod deosebit datorită creativității lor și au primit recunoașterea societății pentru acest lucru, de exemplu unii dintre aceștia sunt laureați ai premiului Nobel. O altă condiție pe baza căreia au fost aleși în studiu e vârsta de peste 60 de ani. Domeniile pe care le acoperă sunt: artă și științe umaniste (istorici, scriitori, poeți, filozofi, arhitecți, artiști vizuali), științe  (biologi, chimiști, psihologi, astronomi, economiști) sau afaceri și politică (activiști, filantropi, afaceriști). Subliniez acest aspect pentru că e bine de știut că indiferent de domeniul în care activezi, ai parte de modele în care să te regăsești. 

Încă de la începutul cărții am simțit nevoia de îmi lua notițe, așa că am implementat "semnul de carte pentru notat idei" și la final aveam două carduri care conțin informații precum: 

- Cele zece caracteristici ale persoanelor creative - care sunt mai degrabă seturi de caracteristici în antiteză din care vei înțelege mult mai bine complexitatea trăsăturilor persoanelor creative și necesitatea unui echilibru între însușirile aparent opuse, de exemplu e nevoie să fii introvertit și extrovertit sau mândru și modest în același timp. 

- Cei cinci pași ai procesului creativ - pregătire, incubație, pătrundere, evaluare și elaborare. 

- Experiența flow - necesară pentru a face experiența creativă una plăcută 

- Elementele care fac creativitatea posibilă - pregătirea și educația, perspectivele, resursele, recunoașterea, speranța, oportunitățile și recompensa intrisecă și extrinsecă.

O parte extensivă a cărții cuprinde viața persoanelor intervievate și ne arată, pe trei paliere (din copilărie, viața adultă și la bătrânețe) cum s-au manifestat comportamentele creative și ce factori externi au contribuit la dezvoltarea creativității lor. Cea mai corectă observație care se poate face aici e că experiențele au fost extrem de diverse si că e clar că nu există o reteță anume însă o importanță mare o are posibilitatea de a îți dezvolta acele trăsături contradictorii de care spuneam mai sus. 

Un mod de a te apropia mai mult de persoanele creative și de a le cunoaște mult mai personal, așa cum au făcut-o cei implicați în studiu e realizat prin cele trei capitole: domeniul cuvintelor, domeniul vieții și domeniul viitorului. Ești pus față în față cu câteva persoane reprezentative din aceste domenii și ajungi să le cunoști atât de intim încât îți devin un fel de bunici de la care vrei să înveți cât poți de mult pentru că îți transmit atât de clar cât de fericiți și împliniți sunt ei cu ceea ce fac. 

Înainte de a încheia cu un capitol care cuprinde metode de implementat pentru a îți îmbunătăți creativitatea personală, Csikszentmihalyi aduce în discuție faptul că nu întotdeauna creativitatea a fost benefică umanității, că multe invenții creează și efecte negative și te face să înțelegi câtă responsabilitate intră în acest proces. Cu alte cuvinte, ne sugerează să ne folosim puterile creative pentru a face bine. Un exemplu simplu pe care îl oferă în acest sens e despre descoperirea sistemului de irigații din Mesopotamia, care le-a permis să dezvolte agricultura cu apa din râurile Tigru și Eufrat. Pe termen mediu această invenție a făcut țara una bogată și plină de resurse dar care pe termen lung a creat o zonă uscată și deșertică, curenții râurilor erodând solul plin de minerale. 

La finalul cărții am simțit că a meritat din plin să o citesc, chiar dacă nu am reușit mai mult de un capitol pe zi. E mult de analizat din fiecare parte a cărții și mult de interiorizat. Ca o concluzie finală vă las citatele preferate. Am citit cartea în limba engleză și nu am tradus citatele pentru că nu cred că le-aș putea reda destul de fidel în altă limbă decât în cea  în care au fost scrise de autor: 

"Human beings are the only creatures who are allowed to fail. If an ant fails, it's dead. But we're allowed to learn from our mistakes and from our failures."

"Knowledge should be appropriate to the skills of the learner."

“Life is nothing more than a stream of experiences - the more widely and deeply you swim in it, the richer your life will be.” 

"The first step to a more creative life is the cultivation of curiosity and interest."

Read More

Revoluția creativă a educației

Mi-a luat destul de mult până să termin cartea lui Sir Ken Robinson – O lume ieșită din minți, revoluția creativă a educației. Și nu pentru că ar fi o carte prea lungă, m-am descurcat exemplar cu Solenoid în vreo 5 zile. Dar am dat-o gata după aproximativ o lună și nu regret că am citit-o.

Vrăjită fiind de ideile lui Robinson prezentate în excelentele discursuri susținute în cadrul TED, am cumpărat cartea cu așteptări mari. Din primele 50 pagini m-a cuprins oarecum un sentiment de dezamăgire probabil pentru că aveam planuri mari cu informațiile primite și ele se încăpățânau să fie destul de concrete ca să le pot aplica. Pe lângă asta, în cele 10 capitole are multe părți în care în paragrafe consecutive informația de bază se repetă și se repetă și se repetă... înțelegeți ideea. Uneori e bun acest procedeu pentru fixarea cunoștințelor dar aici mi se pare că și-a depășit utilitatea.

Vă ziceam că nu regret că am citit-o și asta pentru că e bine documentată și îți dă informații de multe tipuri. Unele sunt cunoștințe generale, unele te îndreaptă spre zone de unde să afli mai multe despre ce te interesează, găsești o mulțime de exemple și studii de caz despre educația realizată mai progresist și multe altele. E o carte densă și trebuie să înțelegi că nu te va interesa la fel de mult toată informația de la cap la coadă. Unele capitole le vei aprecia mai mult sau chiar unele paragrafe doar îți vor da ce ai căutat de fapt când ai luat cartea în mână. Dar nu prea ai ce face decât să treci prin tot ca să dai de paragrafele respective.

Să vă trec puțin prin conținut. Cartea începe cu setarea unui cadru prin prezentarea lumii actuale și a modului în care oamenii învață în zilele noastre. O să te recunoști cu siguranță în tiparul persoanei care a suferit la școală din variate motive: profesorii nu au acordat destul interes, a fost prea multă teorie, nu ți s-au încurajat talentele, nu ți s-a stimulat creativitatea, multe ore erau pur și simplu plictisitoare. Autorul argumentează necesitatea unei revoluții a educației pentru a depăși sistemul mecanizat pe care îl urmăm în ziua de azi, atât în școli cât și în majoritatea companiilor. E prezentat din punct de vedere istoric care au fost marile pietre de hotar care au făcut ca educația de azi să arate așa. Sunt explicate și lămurite foarte multe concepte pe care le înțelegem și le folosim greșit precum: educație, creativitate, cultură, lider creativ. Soluțiile oferite în carte sunt mai mult generale și sunt pe bază de principii de aplicat, nu pași concreți. Pentru cei care chiar sunt în sistemul educațional și au breșe prin care pot aduce schimbări, e neapărat să fie pe lista de citit. 

Am pescuit câteva idei prezentate de autor, pe care le consider nu neapărat ceva foarte nou în domeniu, dar util de avut în vedere dacă ne dorim să creăm schimbări la orice nivel în ceea ce privește educația:

•         E necesar să avem în vedere că educația are un triplu rol: individual, cultural și economic. Altfel spus, ea trebuie să ne asigure o dezvoltare personală potrivită, să ne ofere o înțelegere profundă a lumii și să ne dea abilități cu ajutorul cărora să fim productivi și să câștigăm bani.
•         Educația formală așa cum există ea astăzi în toate sistemele educaționale de stat nu este de ajuns pentru dezvoltarea potrivită a copiilor pe toate cele 3 roluri.
•         Educația în instituțiile de stat de cele mai multe ori e bazată pe cunoștințele lingvistice și cele din domeniile STIM – științe, tehnologie, inginerie și matematică, lăsând la o parte și considerând neimportante cele umaniste, artele și sportul. Astfel, copii nu sunt încurajați să își urmeze pasiuni și talente pentru că nu fac parte din disciplinele evaluate la finalul ciclului de studiu.
•         Orice are șansa de a fii creativ, indiferent de domeniul în care lucrează. Însă, de cele mai multe ori e necesar să existe un lider care să creeze și să încurajeze comportamentul creativ pentru ca acesta să poată fi exercitat aducând valoare.
•       Există modele de școli noi, care urmează tendințe actuale și se pliază pe nevoile de educație ale copiilor. Deocamdată nu foarte multe, dar există precedente care au succes deci se încurajează și alte inițiative de acest gen.
•      Ca să putem vorbi de o revoluție în educație, trebuie lucrat la gândirea creativă și așa vom putea trece de bariera educației formale actuale. 

Vă las aici și unul dintre discursurile TED ale lui Ken Robinson, e musai de văzut. De cât mai multe ori. Și de aplicat, dacă e cu putință.

Read More

Cum am reușit să citesc mai mult

Deși în mod curent aud fraza: „Eu nu am timp să mai și citesc pe lângă toate lucrurile pe care le fac”, am decis să nu îi dau crezare și să găsesc cel mai bun sistem prin care aș putea citi mai mult. Mi-am zis că dacă îl găsesc și funcționează, îl dau mai departe și poate, în timp, ca efectul fluturelui, lumea va citi mai mult și vom fi o societate mai bună. Idealist, nu?
N-aș zice că am devenit o expertă sau că sistemul e genial. Recunosc că merită îmbunătățit și că accept oricând noi idei de implementat. Dar pentru mine rezultatele vorbesc de la sine. Pentru că depășesc o carte pe săptămână, sunt mulțumită și tind spre supremul 80-90 de cărți pe an cu care se laudă pe drept Stephen King, deși totuși ține de meseria lui și poate nu e corectă comparația.
Sunt câțiva simpli pași cu care am început și care au avut un efect mai mare decât m-am așteptat. Cred că e rezultatul unei sinergii a acțiunilor mele, efectele au fost amplificate datorită faptului că am acționat simultan pe mai multe planuri.

Ce vă propun să încercați, garantând că n-aveți decât de câștigat:

1. Mai lăsați la o parte rețelele sociale, că n-ajută la multe. Doar pentru că are “social” în denumire nu înseamnă că ne facem mai sociabili. Dimpotrivă, devenim mai închiși, mai puțin empatici și mai puțin dispuși să avem de-a face cu persoane față în față. Un studiu al Nielsen bazat pe date din 2016 arată că în medie petrecem săptămânal 5 ore jumătate pe rețelele sociale. E drept că studiul nu e făcut fix pe români dar nu e ca și cum noi nu am avea calculatoare, telefoane inteligente sau una dintre cele mai rapide rețele de internet din lume. Premisele sunt acolo, hai să recunoaștem. Dacă scădem măcar 2 ore de stat pe rețele sociale pe săptămână, am mai scos timp de vreo 60-100 de pagini, în funcție de viteza la citit. 
2. Să zicem și de celelalte distracții vinovate: TV, jocuri. Cum zicea bunica în simplitatea ei: „tot ce-i cu măsură e bun, ce-i peste, strică”. Eu am renunțat la televizor, că am simțit că îmi strică mintea și e greu și obositor să mai discerni ce-i bun de luat din programele din ziua de azi. De jocuri nu mă las, pentru simplul fapt că îmi plac. Dar le joc cu măsură. Așa că mi-am făcut berechet timp de citit în perioada în care aș fi stat lipită de ecrane. 
3. Mai multe medii prin care să parcurgi cărțile. Cărțile scrise sau audio, format fizic sau ebook, m-am obișnuit cu toate astfel încât să am posibilitatea de a le avea la îndemână oricând. Același Stephen King spune că aproximativ 10 din cărțile dintr-un an le-a parcurs sub format audio, ascultate în mașină sau la căști în plimbări. Pe mine mă ajută enorm și ebook readerul pe care îl am la îndemână în geantă oriunde aș fi, așa că mai găsesc câteva minute sau chiar ore de citit când aștept la rând sau pierd timp prin oraș între alte activități. 
4. Stabilirea de obiective și realiste și îndrăznețe. Chiar nu am vrut să fac să sune ca de la un consultant sclifosit, dar mai cinstit de atât nu am putut să o spun. Eu utilizez un sistem pe platforma Goodreads unde îmi pun obiectiv la începutul anului, și apoi urmăresc cu mare satisfacție cum îmi depășesc obiectivele preconizate. Îmi place să fiu foarte realistă la început ca să nu am o dezamăgire dacă nu îmi iese și apoi să mă surprind trăgând tare și depășind cu mult ce mi-am stabilit inițial. Mie îmi iese, voi trebuie să încercați ce funcționează mai bine conform sistemului vostru intern de motivare. 
5. Citiți ce vă place, când vreți voi. Nu știu de ce am lăsat asta printre ultimele, că e cât se poate de importantă. Am auzit-o de prea multe ori pe aia cu copii stricați din școală că au fost obligați să citească ce nu le-a plăcut și când nu au avut dispoziție pentru asta. Oricât de mult mi-ar place cititul, tot am momente când nu am chef. Deloc. Sau nu am chef de cartea aia. Și atunci s-a ajuns la faptul că am vreo 4 cărți începute în orice moment, să se potrivească perfect cu nevoile mele și starea mea emoțională în momentul în care mă pun să citesc. 
6. Ajută și să ai la dispoziție ce să citești. Așa că împrumută cărți de la bibliotecă sau prieteni (ca să te motiveze să le citești faptul că trebuie să le dai înapoi), cumpără foarte informat (pe bază de recomandări sau citind în librărie părți din carte să fii sigur/ă că e pe gustul tău). 

Nu știu mai multe, că dacă aș ști v-aș spune, dar sper să ajute și cele de mai sus. 
Și nu uitați că realitatea e chestia aia enervantă care se întâmplă când nu citești.

Read More

Graham Shaw ne demonstrează că știm desena

Știu... și eu am fost neîncrezătoare la început mai ales pentru că mă consider un antitalent la desen. 

Afirm asta cu încredere deși în clasa a V-a am fost trimisă la olimpiada de desen faza locală. Doar că situația era următoarea: copiii sunt uituci și încă învață ce e responsabilitatea, așa că planșele de desen erau des uitate acasă. La ora de desen, dacă nu puteam prezenta tema, luam 4 fără drept de apel. Greșeala de a uita desenul care trebuia realizat putea fi intenționată sau nu, dar nu aveam cum demonstra asta. Notele posibile la cursul artistic erau 4, 9 sau 10. Dacă prezentai tema era imposibil să iei notă mai mică de 9. Se pare că am avut o perioadă bună, în care am reușit să nu uit planșele și am scăpat aproape singura din clasă cu media 10 la desen pentru că nu primisem vreun 4. În aceeași situație era încă o colegă, dar ea desena extraordinar de frumos așa că își merita notele. Așa că noi două, pe lîngă alți copii puțini la număr, am fost trimise să reprezentăm școala. 

Nu mai trebuie să spun că nu am luat nici măcar o mențiune la concurs, însă recunosc că mi-am dorit dintotdeauna să am un talent artistic de acest gen. Am rămas cu impresia că ori îl ai ori nu, că nu e posibil să îl înveți. 

Dar prezentarea lui Shaw mi-a dat încredere cît de cît mai ales cînd am văzut ce desene grozave au ieșit din mîinile mele. Nimic nu e mai convingător decît să vezi cu ochii tăi.

Vă arăt și cum mi-a ieșit mie un autoportret:

Se pare că avem ceva talente ascunse în noi :D

Read More

IKIGAI

Părinții sau tutorii sunt cei care, din momentul în care suntem atât de maleabili ca ființă și fire ne induc niște principii și valori care formează comportamentele care stăruie de-a lungul timpului. Sunt binecuvântată cu o mamă care mi-a arătat ce înseamnă să îți asumi riscuri, să sfidezi ceea ce spune societatea că ar fi bine să faci, să îți păstrezi spiritul puternic indiferent de condiții și să ții tot timpul capul sus și cu un tată care mi-a arătat ce înseamnă să fii statornic și mi-a transmis dragostea pentru lectură, având de mică la îndemână o bibliotecă cu cărți diverse pe care să o explorez. Și amândoi mi-au arătat ce înseamnă hărnicia și munca grea. 

Am avut 2 modele puternice din care să aleg, unul antreprenor și unul angajat la aceeași companie de peste 30 de ani. Am văzut avantaje și dezavantaje de ambele părți. Am înțeles ce înseamnă să nu fii sigur de ceea ce aduce ziua de mâine dar să visezi mare și să simți în același timp siguranța de a avea un venit constant, realizate ambele prin muncă asiduuă. 

În momentul în care se naște în mintea noastră întrebarea ,angajat sau antreprenor, deja suntem pe drumul cel bun. În clasa a XI-a am avut un subiect la școală care se numea Antreprenoriat, explicat de un profesor foarte tânăr, abia cu minimă experiență de muncă ca angajat și deloc ca întreprinzător. Sunt destul de convinsă că nimeni nu a înțeles de fapt despre ce e vorba în subiect. Dar simplul fapt că a născut în mintea noastră ideea că ,,aș putea fi altceva decât angajat, există și o altă cale,, e un pas înainte. Eu, una dintre norocoșii care au acasă un exemplu viu și a ceea ce înseamnă antreprenoriatul dar și angajarea, am început să adâncesc ideea în mintea mea, fiind foarte atentă la motivațiile personale, libertățile pe care ți le oferă, cât de mult te ajută în împlinirea scopului personal. Chiar dacă susțin din tot sufletul antreprenoriatul, nu o să susțin niciodată că statutul de angajat nu poate fi potrivit pentru cineva atât timp cât e sigur că e ceea ce își dorește și i se potrivește. 

Japonezii au un concept care se numește ikigai și se traduce prin ,,motivul pentru a fi,, sau o traducere care îmi place foarte mult este,,motivul pentru care te ridici dimineața din pat,,. Pentru a găsi fericirea, fiecare ar trebui să își descopere propriul ikigai. E un proces complex, care necesită multă cunoaștere de sine și introspecție, dar până la urmă are beneficii imense pentru că îmbunătățește enorm calitatea vieții. 

Într-un discurs TED, Dan Buettner spunea despre persoanele din Okinawa care au o medie de viață mult mai ridicată decât restul lumii că unul dintre motivele pentru care se întâmplă asta e că și-au găsit ikigai-ul. O practică sănătoasă de viață ar fi în primul rând căutarea lui. La nivel teoretic, arată precum în schema de mai jos:

Să nu credeți vreun moment că aș fi știut la vremea respectivă de existența acestei noțiuni și modalitățile care stau la baza descoperirii lui în propria viață, dar printr-un proces mai degrabă interiorizat decât conștient mi-am răspuns la întrebările:

1. Ce îmi place la nebunie să fac? 

2. Sunt bună la asta? 

3. Aș putea fi plătită pentru asta? 

4. Este ceva util pentru umanitate? 

Probabil că urmând pasiunea mea pentru educație, o muncă în sistemul educațional ca profesor ar fi fost prima și cea mai validă variantă. Să îmi aleg un domeniu în care să excelez și să scot generații de copii care să ducă mai departe ceea ce știu de la mine și să exceleze și ei la rândul lor. Dar în ziua de astăzi, cu aceleași metode învechite, cu un sistem educațional profund defect, cu tineri pentru care ,studying, se traduce prin ,student dying, am realizat că nu e modul cel mai bun de a realiza ce îmi doresc. Sistemul educațional are nevoie de o schimbare din rădăcină, una majoră, care să se muleze pe modul în care funcționează și gândesc copii din ziua de azi, ceea ce îi animă și le trezește interesul. Iubind educația, cum poți să faci ceva ce ți se pare nerelevant și inechitabil? Dacă examinezi la fel o pasăre, un pește, o maimuță și un elefant, cerându-le să urce într-un copac, vei pierde din vedere abilitățile la care unii dintre ei sunt foarte buni, dar nu se încadrează în standardele tale. 

Citeam despre Einstein și viața lui și mi-a atras atenția informația conform căreia el nu a terminat de fapt școala și că se descurca destul de prost, în ciuda cunoscutei lui inteligențe. Și același tipar se repetă cu mai multe persoane care au cunoscut succesul, cunoscute pentru faptul că sunt foarte buni într-un domeniu, dar nu s-au adaptat în sistemul de învățământ de la vremea lor. Einstein spunea: ,Şcoala m-a dezamăgit şi eu am dezamăgit şcoala. Mă plictisea. Profesorii se comportau ca şi nişte sergenţi. Eu doream să învăţ ce doream eu să ştiu, iar ei voiau să învăţ pentru examen. Din această cauză eu nu valoram nimic, şi de multe ori mi-au sugerat să plec. Simţeam cum setea mea pentru cunoaştere era ştrangulată de către profesorii mei; notele erau singura lor metodă de evaluare. Cum poate un profesor să înţeleagă un tânăr cu un asemenea sistem?,. 

E deja bine cunoscut și trebuie să înțelegem faptul că tinerii au altă scară de valori, alte interese dar la fel ca toți oamenii, doresc să fie foarte buni la ceva și să lase ceva în urmă. Și rolul unui îndrumător, unui educator, este să găsească lucrurile pe care ei și le doresc cu adevărat și să îi ajute să construiască pe ele. Nu neg existența unor profesori foarte buni, chiar și în acest sistem bolnav, însă eu am simțit nevoia de a aduce o schimbare și am decis că pot face acest lucru mai bine din exterior.

Am avut o revelație care m-a făcut să simt că am greșit foarte mult în școală, dar mai ales că sistemul mi-a greșit și este greu să modifici ce ți-a fost inoculat in zeci de ani. Citind cartea lui Malcolm Gladwell, am descoperit că există ceea ce el numește ,regula celor 10.000 de ore,. Petrecând 10.000 de ore exersând o abilitate, având un minim de talent la bază pentru ceea ce îți dorești să devii, ajung un expert în acel domeniu. Exemplele sale erau multiple, de la jucători de sporturi fizice, jucători de șah, magnați în domeniul calculatoarelor sau chiar formația Beatles, regula se aplică. 

Să vedem, ce am învățat eu în școală, care era scopul meu? Lucrul pe care mi-l doream cel mai mult era să știu tot, absolut tot! Ceea ce școala traducea prin note maxime. Mult timp am fost șicanată de sora mea și chiar de tatăl meu pentru faptul că ,toceam, adică învățam pe rupte cuvânt cu cuvânt fără să mă ajute foarte mult ca formare intelectuală. Și câtă dreptate aveau, am realizat mult prea târziu. Așa că, 12 ani x aproximativ 170 zile de cursuri x 6 ore pe zi (nici nu mai calculez orele de studii de acasă), ajungem la 12.240 de ore în care eu m-am perfecționat în a știi foarte bine să învăț mecanic, fără a încerca să construiesc pe un talent pe care probabil îl aveam ascuns în mine. Am rămas tristă și cu un gust amar dar și cu o dorință de a schimba acest lucru pentru alte persoane.  

Într-un final, mi-am găsit răspunsurile la întrebările de mai sus: 

1. Îmi place să educ oameni (tineri și adulți), să aduc o schimbare modului în care se realizează învățarea; 

2. Experiențele anterioare mi-au demonstrat că sunt bună la asta, poate ar fi bine să îmi găsesc mai multe oportunități care să clarifice acest lucru; 

3. Cu siguranță aș putea fi plătită pentru asta și, eliminând varianta de a fi profesor angajat în sistemul educațional actual, am ales varianta de a fi antreprenor în educație, să creez oportunități de învățare care să fie conforme cu stilul de învățare și care să dezvolte abilități nu doar o bază de cunoștințe teoretice; 

4. Consider că este foarte util, educația e un element important pentru dezvoltarea oamenilor, îi ajută să fie mai atenți la rolul lor în lume, să își dezvolte abilități care să le permită să își atingă potențialul lor maxim și să își îndeplinească propria lor misiune în viață. 

Read More

Incepe acum!

“In ceea ce priveste orice initiativa, exista un adevar elementar a carui ignorare ucide nenumarate idei si splendide planuri:  in momentul in care cineva se angajeaza categoric in a face ceva, Providenta se misca si ea. Se intampla tot felul de lucruri pentru a-l ajuta, care altfel nu s-ar fi intamplat niciodata. Un intreg torent de evenimente izvoraste din decizie, revarsand in favoarea celui care a luat-o tot soiul de intamplari, intalniri si ajutoare neprevazute la care niciun om n-ar fi putut visa vreodata. Incepe orice poti sa faci sau visezi sa poti să faci. Cutezanta are geniu, putere si magie. Incepe acum.” 

                                                                                                                                             J. W. Goethe

De ce ne este atat de greu sa ne dam seama care sunt lucrurile care sunt importante pentru noi si sa le dam prioritate? De cate ori suntem in situatia de a constientiza ca nu ne ramane timp pentru ceea ce conteaza mai mult pentru noi insa nu luam atitudine? Daca ne gasim raspunsul la aceste intrebari, rezolvam problema amanarii, a procrastinarii si vom avea curajul de a ne mobiliza eficient.

In cazul in care ai realizat ca timpul tau e finit si trebuie sa te organizezi cat mai bine pentru a il umple eficient, felicitari, ai realizat primul pas!

Daca inca nu ai facut asta, iti recomand sa urmaresti filmul de mai jos al regretatului Steven Covey,este unul dintre preferatele mele in materie de video-uri motivationale, care iti arata importanta realizarii lucrurilor importante in primul rand (first things first):

Care sunt urmatorii pasi pe care trebuie sa ii parcurgi?

1. Setarea obiectivelor tale pe termen lung - gandeste-te bine la ceea ce iti doresti sa realizezi in viata, care sunt obiectivele tale. Cel mai usor poti face asta printr-un simplu exercitiu de imaginatie, gandindu-te pornind de la ultimii ani ai vietii tale si la lucrurile pe care le ai in momentul acela.

2. Pornind de la acele obiective, poti identifica usor care sunt prioritatile tale (familia, sanatatea, locul de munca, etc.) si care sunt activitatile pe care le faci in mod curent care nu te duc la indeplinirea obiectivelor de mai sus, lucrurile care te fac sa pierzi timpul si sa amani activitatile importante. Cum spunea Goethe, prioritatile sunt lucruri pe care te angajezi categoric sa le faci.

3. In momentul in care ai setate niste prioritati clare, orice activitate pe care o vei avea de realizat va putea fi analizata din aceasta perspectiva: este sau nu bazata pe prioritati? Ma duce sau nu la indeplinirea viselor mele? Daca raspunsul este da, vei fi mult mai motivat pentru a le realiza cat mai repede si le vei planifica in concordanta.

4. Adoptarea unor instrumente de planificare care sa fie flexibile si perfect adaptate nevoilor tale. Orice forma ar avea el, sa ai grija sa respecti urmatoarea structura in crearea lui:

Si cel mai important sfat pe care il poti primi este: Incepe acum!

Read More

Team building = Constructia echipei

          Avand de-a face cu clienti carora trebuie sa le explic ce inseamna cu adevarat team buildingul si care e rolul acestuia, am intampinat multe idei gresite asupra acestui termen.  Pare atat de simplu: ‘to build a team’ ar insemna sa construiesti o echipa. A crea o echipa in adevaratul sens inseamna sa creezi sinergia in cadrul acesteia, sa faci ca rezultatele muncii in echipa sa fie mai mari decat suma rezultatelor individuale ale membrilor, sa imbunatatesti performantele echipei.

Am participat de-a lungul timpului la tot felul de activitati de team building. Cele mai multe dintre ele erau cu scopul de socializare, de a-i face pe membrii echipei sa se cunoasca mai bine. Aici se includ activitatile gen iesire la gratare, petreceri de firma, excursii organizate in grup. Nu spun ca sunt inutile, insa rezolva doar partea de cunoastere intre membrii iar ca si manager trebuie sa te asiguri ca e singurul lucru de care are nevoie echipa ta. Analizeaza modul lor de lucru, comunicarea dintre ei, da-le membrilor chestionare si trage concluzia potrivita. 

Nu e singurul lucru care trebuie imbunatatit? Atunci iata ce mai poti face:

-         Activitati de imbunatatire a comunicarii – diverse jocuri prin care oamenii sa realizeze care e nivelul la care comunica in mod curent, care sunt deficientele acesteia si ce trebuie sa imbunatateasca.

-       Activitati de motivare – diverse programe care sa le faca o adevarata placere si sa simta ca firma are grija de ceea ce isi doresc, insa atentie! Nu lua decizia fara ei. Cand e vorba de o activitate care sa ii motiveze e bine sa o aleaga conform preferintelor lor.

-         Activitati de crestere a increderii intre membrii – care ii vor face sa lucreze mai bine intre ei si sa simta cu adevarat ca au colegi care sunt alaturi de ei si ‘le tin spatele’ nu care ii barfesc J

-          Programe de coeziune a echipei – este efectul de baza al unui team building adevarat prin care fiecare isi gaseste rolul in echipa si stie exact care e aportul lui in cadrul acesteia. Daca e bine construit si realizat, un astfel de program poate aduce beneficii enorme organizatiei.

-       Activitati de dezvoltare a membrilor - unul dintre programele noastre, care imi e mie cel mai drag e un joc de o ora cu un debriefing complex in urma caruia fiecare membru va iesi cu un profil individual care sa ii arate la ce nivel are dezvoltate unele abilitati si ce poate face ca sa le creasca in viitor, cu ajutorul celorlalti membrii din echipa si mai ales cu ajutorul liderului.

Cred ca e de la sine inteles ca orice activitate de acest gen trebuie incheiata printr-un debriefing bine realizat pentru ca toata lumea sa traga concluzia potrivita si sa isi realizeze un plan de actiune pe viitor.

Cum va arata urmatorul team building al echipei voastre? Si mai ales, care vor fi obiectivele lui? 

Read More

De ce merita sa lucrezi pentru tine?

In mintea mea, ideea de a lucra pentru tine este una si aceeasi cu antreprenoriatul. Ceea ce faci practic este sa produci bani adoptand un comportament inovator si bazat pe risc.

Pe langa asta mai ai nevoie si de o motivatie puternica. Ca si antreprenor, chiar daca stiam bine de la inceput in ce ma bag, a trebuit sa imi fac o lista cu motivele mele personale. De multe ori si acum simt nevoia sa imi reamintesc aceste lucruri care ma fac sa merg mai departe zi de zi sau chiar sa trag mai tare cand este cazul.

Daca intrebi mai multi antreprenori ce i-a motivat sa faca acest pas probabil ca vei fi surprins de raspunsurile vagi si fara substanta pe care le dau de cele mai multe ori, printre acestea numarandu-se fara gres cliseele: vreau sa fiu propriul sef, vreau sa fac o gramada de bani si/sau vreau sa fac lucrurile in stilul meu.

Nu cred ca poate sa existe o lista universala cu motivele pentru care cineva ar incepe sa lucreze pe cont propriu, insa pot sa vi le prezint pe ale mele in speranta ca intr-o zi va veti crea propria lista si va veti apuca de antreprenoriat in cunostinta de cauza:

1.       Libertatea – nu toata are acelasi bioritm pentru a putea functiona intr-un program fix cu maxim de eficienta. Lucrand pentru tine in programul tau propriu ai mai multa libertate in ceea ce priveste gasirea echilibrului intre timpul de munca si al timpul liber. Aveam o mare problema cu asta ca angajat pentru ca am o creativitate crescuta la ore tarzii cand niciodata nu eram la munca, deci mai lucram si acasa ca sa compensez si uite cum se duce viata personala… In plus, daca vreau sa ies in oras intr-o zi pentru ca e soare si vreme buna si sa lucrez toata ziua urmatoare cand e urat si ploua pot sa o fac! Suna urat poate, dar eu sunt fericita ca am scapat de ‚cusca de soricel’ in care ma aflam pana nu demult.

2.       Provocarea personala – nu stiu cati dintre voi sunteti asa dar eu ma plictisesc repede, am mereu nevoie de provocari noi. La un loc de munca cu o fisa a postului clara si bine stabilita e inevitabil sa nu intervina rutina. In situatiile de genul plecam de acolo si o luam de la capat in alt loc, ceea ce pe termen lung nu e foarte productiv. Antreprenoriatul iti da posibilitatea de a intalni mereu oameni si locuri noi, de a alege tu oamenii pe care ii ai in jur si cu care interactionezi, de a fii cat poti de creativ si de a nu te lasa sa te plictisesti niciodata J

3.       Dezvoltarea profesionala pe ariile pentru care am pasiune – cred ca multi sunt de acord cu mine cand spun ca e greu sa gasesti un loc de munca unde sa faci exact ceea ce iti place cu adevarat. Posturile sunt putine, greu de accesat si daca vrei un loc de munca e bine sa fii adaptabil. Mie de exemplu imi plac trainingul, resursele umane si vanzarile. Nu am gasit variante de slujbe unde sa le pot face pe toate in masura in care imi doresc. Cine ar fi nebun sa te lase sa faci munca a 3 pozitii diferite dar nu 8 ore pe zi fiecare? In momentul de fata le fac pe toate si ma dezvolt pe fiecare arie exact cum imi doream.

4.       Independenta financiara – in momentul in care esti salariat ce faci de fapt este sa dai la schimb timpul tau pentru o suma de bani. Deci esti platit doar pentru momentele in care lucrezi. In momentul in care te opresti, banii nu mai vin… Lucrand pentru tine pot sa lucrezi cand vrei, cat vrei si sa generezi un venit constant, un venit pasiv care sa creasca exponential. Mie mi se pare un avantaj grozav!

Care sunt motivele pentru care ati lucra pentru voi?

Read More

De ce am fost si voi fi mereu un voluntar?

         Mereu am spus ca ma voi numi 'vesnicul voluntar'. E incredibil cate avantaje si beneficii iti aduce, contrar opiniei  multor oameni, cum ca ar fi o pierdere de vreme. De ce ar fi timp irosit? E drept ca nu iti aduce bani (nu pe loc!) dar te ajuta atat de mult sa te dezvolti incat chiar si rezultatele financiare vor aparea. 

         In timpul facultatii unii imi spuneau ca sunt fraiera pentru ca 80% din timpul meu era alocat unei organizatii de tineri. Acum inteleg si ei din ce in ce mai bine cu ce m-a ajutat experienta de atunci si pot concretiza niste beneficii clare punand in comparatie nivelul meu de dezvoltare de acum fata de al celor care nu au avut activitati extra-scolare. Experienta mea de voluntariat nu s-a incheiat acolo si sunt absolut sigura ca voi face asta toata viata.

         Voluntariat inseamna sa faci ceva in mod constient, din proprie initiativa. Sa iti exprimi o vointa, chiar sa iti impui o vointa, sa fii autoritar. Un lucru interesant de stiut este ca in trecut voluntariat inseamna sa faci serviciul militar fara a fi obligat. De aici eu inteleg ca un voluntar este o persoana cu un ideal precis, curajoasa, care pune interesele generale mai presus de ale sale, care sustine o cauza si ii face si pe altii sa lupte pentru acea cauza. Nu vi se pare ca e o descriere buna a unui lider? Deci, un prim beneficiu al voluntariatului e ca te ajuta sa devii un lider, am simtit asta pe propria piele. 

         Cand te implici in activitati de voluntariat, alegi cu atentie in ce iti vei investi timpul, iti stabilesti care este genul de oameni alaturi de care ai vrea sa desfasori activitati, analizezi bine aceste lucruri. Pentru mine aceasta analiza a insemnat stabilirea clara a unui set de valori si a unor principii bine fundamentate pe care sa le urmez in viata, pe baza carora sa actionez. Chiar daca le ai stabilitate deja, sunt sigura ca vei gasi activitati in care sa te implici si care sa te ajute sa iti urmezi propriile valori. 

       In liceu eram cunoscuta ca o fata foarte timida si retrasa. De multe ori, ma roseam si daca trebuia sa prezint o lucrare in fata clasei. In fata clasei... cei alaturi de care eram impreuna minim 40 de ore pe saptamana... si cu toate astea ma emotionam cumplit! Incepand inca de atunci sa am diverse activitati care m-au ajutat sa devin o persoana mult mai sociabila, mi-am imbunatatit foarte mult abilitatile de comunicare. La facultate am reusit cu adevarat sa imi inving frica de a vorbi in public dupa ce la prima conferinta nationala a unei organizatii de tineri am prezentat niste idei in fata a 400 de oameni (din care cunosteam vreo 20) iar in momentul de fata e o adevarata placere sa vorbesc in fata oamenilor, chiar daca ii cunosc de 2 minute! Am dezvoltat incredere mult mai mare in mine, iar lucrand foarte mult cu oameni de o diversitate incredibila, am invatat sa ii apreciez pe fiecare pentru ceea ce sunt. 

       Am observat ca in ziua de astazi majoritatea tinerilor termina o facultate si nu se pot angaja deoarece nu au experienta si mai ales pentru ca nu au dezvoltate anumite abilitati necesare la locul de munca pe care si-l doresc. O activitate potrivita de voluntariat pe perioada studiilor te poate ajuta sa iti dezvolti abilitatile de care ai nevoie si poate fi trecuta ca experienta in CV. Un angajator ca aprecia cu siguranta faptul ca ai o viata activa, sa stii ca iti setezi obiective mai realiste in viata, ca iti asumi responsabilitati si realizezi ceva cu propriile maini, ca banii nu sunt singura ta motivatie in viata, ca ai valori bine stabilite.

        Un alt avantaj este faptul ca poti sustine o cauza in care crezi, poti sa ajuti comunitatea in care traiesti. Stii ce spunea Ghandi: "fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume". Daca noi nu facem nimic pentru a imbunatati lucrurile din jur, cine sa o faca? Prin exemplul tau poti sa le insufli si altora interes fata de problemele comunitatii, de orice fel ar fi: sociale, culturale, ecologice, iar unde se aduna mai multi exista sanse mai mari sa se rezolve problemele. 

         Pentru mine, voluntariatul inseamna mai ales sa invat mereu lucruri noi si sa interactionez cu oameni noi, dar si sa apreciez lucrurile marunte din viata pentru a ma bucura de tot ceea ce se intampla in jurul meu. Va doresc tuturor acelasi lucru! 

Read More

Ai nevoie de un brand personal

Prima mea conferinta nationala intr-o organizatie de studenti… cea de-a saptea si ultima zi de intalniri, traininguri, ateliere de lucru… ne-am intalnit pentru ultima oara toti membrii grupului format pentru durata conferintei. Ne-am impartasit sentimentele de regret ca trebuie sa plecam acasa si am discutat despre modul in care ne-am comportat in zilele in care am apucat sa ne cunoastem, ce impresie vom lua acasa despre fiecare. Am primit un feedback care m-a pus serios pe ganduri si la care cred ca ar trebui sa va ganditi si voi: „Ai nevoie de un brand personal”. Deci, in 7 zile, nu am reusit sa transmit nimic concret in ceea ce ma priveste…

Prima intrebare care mi-a venit in minte a fost „DE CE?”. Ca mai apoi sa imi dau seama ca nici macar nu stiu CE e ala, de unde sa stiu de ce as avea nevoie de el? Si mai ales, CUM?

Am inceput sa cercetez si am aflat ca:

- Acest termen a fost introdus de Tom Peters acum vreo 15 ani;

- Un brand este un element care te individualizeaza, te scoate in evidenta;

- Nu doar companiile sau celebritatile au un brand;

- O definitie frumoasa a brandului personal am gasit-o la Peter Montoya: “… o identitate personala care stimuleaza un raspuns semnificativ emotional intr-o alta persoana sau intr-un public, cu privire la calitatile si valorile persoanei.”;

- Intr-un mod foarte simplu, putem spune ca e un cuvant sau o fraza care e in mintea oamenilor in momentul in care se gandesc la noi, cu ce ne asociaza;

- Branding-ul personal este o descriere a procesului prin care oamenii si carierele lor sunt marcate ca branduri; mai romanizat ii putem spune crearea unei identitati personale;

- Pentru a construi un brand personal e nevoie de destul de mult timp.

Companiile au nevoie sa isi creeze un brand pentru a se diferentia de concurenta, pentru a ramane in mintea consumatorului pentru un timp indelungat, pentru a crea o imagine pozitiva asupra lor si mai ales pentru a transmite ceea ce considera ca ii reprezinta.

Acum gandeste-te la tine ca si persoana si mai ales ca si candidat pe piata muncii. Crezi ca ai avea nevoie de avantajele brandului personal la fel ca o companie? Mai concret, cu ce te va ajuta:

- sa iesi din turma

- sa iti creezi un avantaj competitiv pe piata muncii

- sa stie lumea cu ce te ocupi

- sa nu te confunde cu altcineva

- sa aprecieze cei din jur ceea ce faci

- sa ai o imagine mai buna

- si sa transmiti exact ceea ce te reprezinta.

Daca te-ai convins ca te-ar putea ajuta, sa vedem si cum putem sa ne descoperim si mai apoi sa ne construim brandul personal.

Poti incepe prin a raspunde la urmatoarele intrebari care te vor ajuta sa te cunosti mai bine:

- Daca poza ta ar aparea in dictionar ca definitie a unei calitati, care ai vrea sa fie acea calitate?

- Ce pot eu sa ofer, care ma diferentiaza de alte persoane? – poate sa fie expertiza intr-un anumit domeniu sau o experienta unica de viata care te scoate in evidenta

- Care sunt pasiunile mele, ce imi place cel mai mult sa fac?

Pentru a-ti da seama daca ti-ai descoperit brandul, trebuie sa egalizezi ecuatia:

Propria parere asupra mea = Cum ma vad ceilalti oameni

Dupa ce ai lamurit cele de mai sus, foloseste urmatoarele tactici:

ü Fa totul din pasiune – informeaza-te cat mai mult despre lucrurile cu care te ocupi, cauta sa oferi tot timpul mai mult decat cei din acelasi domeniu.

ü Fii constant – sa ai o activitate continua si rezultante livrate in mod constant.

ü Promoveaza-te, dar nu intr-un mod agresiv – promoveaza-te familiei, interactioneaza cu persoane din domeniul tau, ofera recomandari personale, discuta cu pasiune cu orice despre ceea ce faci, du-te la evenimente care pot sa te ajute in aceasta privinta.

ü Foloseste materiale care sa te promoveze: carti de vizita, portofolii, CV-ul, scrisori de intentie si mai ales scrisori de recomandare (aici te ajuta foarte mult Linkedin, unde ai posibilitatea de a cere recomandari postate mai apoi pe profilul tau).

ü Foloseste-te de ceea ce iti ofera internetul – creeaza-ti profile pe retelele de social media care sa fie in concordanta cu ce vrei sa transmiti, conecteaza-te cu persoane din domeniul tau, intra in grupuri care pot sa te ajute sa te promovezi; creeaza-ti un blog, te ajuta sa fii mai compentent si sa te responsabilizezi.

Si inca o lectie foarte importanta despre brandul personal, invatata de la Marius Ghenea: "Trebuie sa iti concepi brandul personal cu responsabilitate, ca si cum ar putea deveni un model pentru altii".

Read More

E TOTUL BINE!

Un rege din Africa avea un prieten bun alaturi de care a copilarit. Acest prieten avea obiceiul de a privi fiecare situatie prin care trecea (fie pozitiva fie negativa) intr-un mod aparte, prin remarca: E bine!

Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea pusca pentru rege. Probabil acesta a gresit ceva in proces, pentru ca una dintre pusti a zburat degetul aratator al regelui in momentul in care acesta a tras.

Examinand situatia, prietenul a remarcat precum se o facea tot timpul: "Este totul bine!" Regele a replicat imediat: "Nu, nu este deloc bine!" si si-a trimis prietenul la inchisoare.

Peste un an, regele era la vanatoare intr-o zona de care trebuia sa se fereasca. A fost capturat de canibali care l-au dus in satul lor. L-au legat bine, au adunat lemne de foc si s-au pregatit sa il gateasca cu un festin. Cand s-au apropiat sa aprinda lemnele asezate sub rege, au observat ca avea un deget lipsa.

Fiind superstitiosi, acestia nu mancau decat persoane intregi fizic, altfel erau pedepsiti de zei. La-u eliberat pe rege si l-au lasat sa plece. Pe drumul spre casa, regele si-a amintit de evenimentul in care si-a pierdut degetul si i-a parut rau pentru modul in care l-a tratat pe prietenul sau.

A mers imediat la inchisoare pentru a vorbi cu prietenul sau. "Ai avut dreptate", i-a spus, "a fost bine ca mi-am pierdut degetul atunci". I-a povestit tot ceea ce s-a intamplat. "Am gresit enorm ca te-am trimis la inchisoare, te rog sa ma ierti."

"Nu", raspunse prietenul, "este totul bine!"

"Cum poate sa fie bine faptul ca mi-am trimis cel mai bun prieten la inchisoare pentru un an?"

"Daca nu eram in inchisoare, as fi fost cu tine."

Trecem deseori prin momente grele carora nu le intelegem rostul si ne consumam prea mult pentru lucruri pe care nu le putem schimba. Cum ar fi sa ne spunem "Este totul bine" si sa trecem mai departe, pastrand o atitudine pozitiva?

Am pretui mai mult momentele frumoase, am trece mai repede peste cele grele, am gasi mai usor si mai repede solutiile necesare. Deci, este totul bine!

Read More