Se afișează postările cu eticheta Carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Carti. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 februarie 2018

Creativity - the psychology of discovery and invention

Dacă vrei "a light reading" nu îți recomand să citești Creativity - the psychology of discovery and invention. 
Dacă vrei o metodă ușoară și rapidă să îți descătușezi potențialul creativ nu îți sugerez să citești această carte.

Dar dacă ești în căutarea unei analize profunde pe baza unui complex studiu sociologic a persoanelor creative și vrei să ajungi să cunoști în detaliu viața și motivațiile unor oameni care au demonstrat creativitate în munca lor ai găsit cu siguranță cartea potrivită.

Mihaly Csikszentmihalyi (autor și al cărților Flow și The evolving self) a realizat o monografie a creativității pe baza unor interviuri cu peste nouăzeci de persoane care s-au remarcat în mod deosebit datorită creativității lor și au primit recunoașterea societății pentru acest lucru, de exemplu unii dintre aceștia sunt laureați ai premiului Nobel. O altă condiție pe baza căreia au fost aleși în studiu e vârsta de peste 60 de ani. Domeniile pe care le acoperă sunt: artă și științe umaniste (istorici, scriitori, poeți, filozofi, arhitecți, artiști vizuali), științe  (biologi, chimiști, psihologi, astronomi, economiști) sau afaceri și politică (activiști, filantropi, afaceriști). Subliniez acest aspect pentru că e bine de știut că indiferent de domeniul în care activezi, ai parte de modele în care să te regăsești. 

Încă de la începutul cărții am simțit nevoia de îmi lua notițe, așa că am implementat "semnul de carte pentru notat idei" și la final aveam două carduri care conțin informații precum: 
- Cele zece caracteristici ale persoanelor creative - care sunt mai degrabă seturi de caracteristici în antiteză din care vei înțelege mult mai bine complexitatea trăsăturilor persoanelor creative și necesitatea unui echilibru între însușirile aparent opuse, de exemplu e nevoie să fii introvertit și extrovertit sau mândru și modest în același timp. 
- Cei cinci pași ai procesului creativ - pregătire, incubație, pătrundere, evaluare și elaborare. 
- Experiența flow - necesară pentru a face experiența creativă una plăcută 
- Elementele care fac creativitatea posibilă - pregătirea și educația, perspectivele, resursele, recunoașterea, speranța, oportunitățile și recompensa intrisecă și extrinsecă.

O parte extensivă a cărții cuprinde viața persoanelor intervievate și ne arată, pe trei paliere (din copilărie, viața adultă și la bătrânețe) cum s-au manifestat comportamentele creative și ce factori externi au contribuit la dezvoltarea creativității lor. Cea mai corectă observație care se poate face aici e că experiențele au fost extrem de diverse si că e clar că nu există o reteță anume însă o importanță mare o are posibilitatea de a îți dezvolta acele trăsături contradictorii de care spuneam mai sus. 

Un mod de a te apropia mai mult de persoanele creative și de a le cunoaște mult mai personal, așa cum au făcut-o cei implicați în studiu e realizat prin cele trei capitole: domeniul cuvintelor, domeniul vieții și domeniul viitorului. Ești pus față în față cu câteva persoane reprezentative din aceste domenii și ajungi să le cunoști atât de intim încât îți devin un fel de bunici de la care vrei să înveți cât poți de mult pentru că îți transmit atât de clar cât de fericiți și împliniți sunt ei cu ceea ce fac. 

Înainte de a încheia cu un capitol care cuprinde metode de implementat pentru a îți îmbunătăți creativitatea personală, Csikszentmihalyi aduce în discuție faptul că nu întotdeauna creativitatea a fost benefică umanității, că multe invenții creează și efecte negative și te face să înțelegi câtă responsabilitate intră în acest proces. Cu alte cuvinte, ne sugerează să ne folosim puterile creative pentru a face bine. Un exemplu simplu pe care îl oferă în acest sens e despre descoperirea sistemului de irigații din Mesopotamia, care le-a permis să dezvolte agricultura cu apa din râurile Tigru și Eufrat. Pe termen mediu această invenție a făcut țara una bogată și plină de resurse dar care pe termen lung a creat o zonă uscată și deșertică, curenții râurilor erodând solul plin de minerale. 

La finalul cărții am simțit că a meritat din plin să o citesc, chiar dacă nu am reușit mai mult de un capitol pe zi. E mult de analizat din fiecare parte a cărții și mult de interiorizat. Ca o concluzie finală vă las citatele preferate. Am citit cartea în limba engleză și nu am tradus citatele pentru că nu cred că le-aș putea reda destul de fidel în altă limbă decât în cea  în care au fost scrise de autor: 

"Human beings are the only creatures who are allowed to fail. If an ant fails, it's dead. But we're allowed to learn from our mistakes and from our failures."

"Knowledge should be appropriate to the skills of the learner."

“Life is nothing more than a stream of experiences - the more widely and deeply you swim in it, the richer your life will be.” 

"The first step to a more creative life is the cultivation of curiosity and interest."




Share:

duminică, 2 aprilie 2017

Revoluția creativă a educației


Mi-a luat destul de mult până să termin cartea lui Sir Ken Robinson – O lume ieșită din minți, revoluția creativă a educației. Și nu pentru că ar fi o carte prea lungă, m-am descurcat exemplar cu Solenoid în vreo 5 zile. Dar am dat-o gata după aproximativ o lună și nu regret că am citit-o.

Vrăjită fiind de ideile lui Robinson prezentate în excelentele discursuri susținute în cadrul TED, am cumpărat cartea cu așteptări mari. Din primele 50 pagini m-a cuprins oarecum un sentiment de dezamăgire probabil pentru că aveam planuri mari cu informațiile primite și ele se încăpățânau să fie destul de concrete ca să le pot aplica. Pe lângă asta, în cele 10 capitole are multe părți în care în paragrafe consecutive informația de bază se repetă și se repetă și se repetă... înțelegeți ideea. Uneori e bun acest procedeu pentru fixarea cunoștințelor dar aici mi se pare că și-a depășit utilitatea.

Vă ziceam că nu regret că am citit-o și asta pentru că e bine documentată și îți dă informații de multe tipuri. Unele sunt cunoștințe generale, unele te îndreaptă spre zone de unde să afli mai multe despre ce te interesează, găsești o mulțime de exemple și studii de caz despre educația realizată mai progresist și multe altele. E o carte densă și trebuie să înțelegi că nu te va interesa la fel de mult toată informația de la cap la coadă. Unele capitole le vei aprecia mai mult sau chiar unele paragrafe doar îți vor da ce ai căutat de fapt când ai luat cartea în mână. Dar nu prea ai ce face decât să treci prin tot ca să dai de paragrafele respective.

Să vă trec puțin prin conținut. Cartea începe cu setarea unui cadru prin prezentarea lumii actuale și a modului în care oamenii învață în zilele noastre. O să te recunoști cu siguranță în tiparul persoanei care a suferit la școală din variate motive: profesorii nu au acordat destul interes, a fost prea multă teorie, nu ți s-au încurajat talentele, nu ți s-a stimulat creativitatea, multe ore erau pur și simplu plictisitoare. Autorul argumentează necesitatea unei revoluții a educației pentru a depăși sistemul mecanizat pe care îl urmăm în ziua de azi, atât în școli cât și în majoritatea companiilor. E prezentat din punct de vedere istoric care au fost marile pietre de hotar care au făcut ca educația de azi să arate așa. Sunt explicate și lămurite foarte multe concepte pe care le înțelegem și le folosim greșit precum: educație, creativitate, cultură, lider creativ. Soluțiile oferite în carte sunt mai mult generale și sunt pe bază de principii de aplicat, nu pași concreți. Pentru cei care chiar sunt în sistemul educațional și au breșe prin care pot aduce schimbări, e neapărat să fie pe lista de citit. 

Am pescuit câteva idei prezentate de autor, pe care le consider nu neapărat ceva foarte nou în domeniu, dar util de avut în vedere dacă ne dorim să creăm schimbări la orice nivel în ceea ce privește educația:
  •         E necesar să avem în vedere că educația are un triplu rol: individual, cultural și economic. Altfel spus, ea trebuie să ne asigure o dezvoltare personală potrivită, să ne ofere o înțelegere profundă a lumii și să ne dea abilități cu ajutorul cărora să fim productivi și să câștigăm bani.
  •         Educația formală așa cum există ea astăzi în toate sistemele educaționale de stat nu este de ajuns pentru dezvoltarea potrivită a copiilor pe toate cele 3 roluri.
  •         Educația în instituțiile de stat de cele mai multe ori e bazată pe cunoștințele lingvistice și cele din domeniile STIM – științe, tehnologie, inginerie și matematică, lăsând la o parte și considerând neimportante cele umaniste, artele și sportul. Astfel, copii nu sunt încurajați să își urmeze pasiuni și talente pentru că nu fac parte din disciplinele evaluate la finalul ciclului de studiu.
  •         Orice are șansa de a fii creativ, indiferent de domeniul în care lucrează. Însă, de cele mai multe ori e necesar să existe un lider care să creeze și să încurajeze comportamentul creativ pentru ca acesta să poată fi exercitat aducând valoare.
  •       Există modele de școli noi, care urmează tendințe actuale și se pliază pe nevoile de educație ale copiilor. Deocamdată nu foarte multe, dar există precedente care au succes deci se încurajează și alte inițiative de acest gen.
  •      Ca să putem vorbi de o revoluție în educație, trebuie lucrat la gândirea creativă și așa vom putea trece de bariera educației formale actuale. 

Vă las aici și unul dintre discursurile TED ale lui Ken Robinson, e musai de văzut. De cât mai multe ori. Și de aplicat, dacă e cu putință.




Share:

joi, 23 martie 2017

Cum am reușit să citesc mai mult


Deși în mod curent aud fraza: „Eu nu am timp să mai și citesc pe lângă toate lucrurile pe care le fac”, am decis să nu îi dau crezare și să găsesc cel mai bun sistem prin care aș putea citi mai mult. Mi-am zis că dacă îl găsesc și funcționează, îl dau mai departe și poate, în timp, ca efectul fluturelui, lumea va citi mai mult și vom fi o societate mai bună. Idealist, nu?
N-aș zice că am devenit o expertă sau că sistemul e genial. Recunosc că merită îmbunătățit și că accept oricând noi idei de implementat. Dar pentru mine rezultatele vorbesc de la sine. Pentru că depășesc o carte pe săptămână, sunt mulțumită și tind spre supremul 80-90 de cărți pe an cu care se laudă pe drept Stephen King, deși totuși ține de meseria lui și poate nu e corectă comparația.
Sunt câțiva simpli pași cu care am început și care au avut un efect mai mare decât m-am așteptat. Cred că e rezultatul unei sinergii a acțiunilor mele, efectele au fost amplificate datorită faptului că am acționat simultan pe mai multe planuri.


Ce vă propun să încercați, garantând că n-aveți decât de câștigat:

  1. Mai lăsați la o parte rețelele sociale, că n-ajută la multe. Doar pentru că are “social” în denumire nu înseamnă că ne facem mai sociabili. Dimpotrivă, devenim mai închiși, mai puțin empatici și mai puțin dispuși să avem de-a face cu persoane față în față. Un studiu al Nielsen bazat pe date din 2016 arată că în medie petrecem săptămânal 5 ore jumătate pe rețelele sociale. E drept că studiul nu e făcut fix pe români dar nu e ca și cum noi nu am avea calculatoare, telefoane inteligente sau una dintre cele mai rapide rețele de internet din lume. Premisele sunt acolo, hai să recunoaștem. Dacă scădem măcar 2 ore de stat pe rețele sociale pe săptămână, am mai scos timp de vreo 60-100 de pagini, în funcție de viteza la citit. 
  2. Să zicem și de celelalte distracții vinovate: TV, jocuri. Cum zicea bunica în simplitatea ei: „tot ce-i cu măsură e bun, ce-i peste, strică”. Eu am renunțat la televizor, că am simțit că îmi strică mintea și e greu și obositor să mai discerni ce-i bun de luat din programele din ziua de azi. De jocuri nu mă las, pentru simplul fapt că îmi plac. Dar le joc cu măsură. Așa că mi-am făcut berechet timp de citit în perioada în care aș fi stat lipită de ecrane. 
  3. Mai multe medii prin care să parcurgi cărțile. Cărțile scrise sau audio, format fizic sau ebook, m-am obișnuit cu toate astfel încât să am posibilitatea de a le avea la îndemână oricând. Același Stephen King spune că aproximativ 10 din cărțile dintr-un an le-a parcurs sub format audio, ascultate în mașină sau la căști în plimbări. Pe mine mă ajută enorm și ebook readerul pe care îl am la îndemână în geantă oriunde aș fi, așa că mai găsesc câteva minute sau chiar ore de citit când aștept la rând sau pierd timp prin oraș între alte activități. 
  4. Stabilirea de obiective și realiste și îndrăznețe. Chiar nu am vrut să fac să sune ca de la un consultant sclifosit, dar mai cinstit de atât nu am putut să o spun. Eu utilizez un sistem pe platforma Goodreads unde îmi pun obiectiv la începutul anului, și apoi urmăresc cu mare satisfacție cum îmi depășesc obiectivele preconizate. Îmi place să fiu foarte realistă la început ca să nu am o dezamăgire dacă nu îmi iese și apoi să mă surprind trăgând tare și depășind cu mult ce mi-am stabilit inițial. Mie îmi iese, voi trebuie să încercați ce funcționează mai bine conform sistemului vostru intern de motivare. 
  5. Citiți ce vă place, când vreți voi. Nu știu de ce am lăsat asta printre ultimele, că e cât se poate de importantă. Am auzit-o de prea multe ori pe aia cu copii stricați din școală că au fost obligați să citească ce nu le-a plăcut și când nu au avut dispoziție pentru asta. Oricât de mult mi-ar place cititul, tot am momente când nu am chef. Deloc. Sau nu am chef de cartea aia. Și atunci s-a ajuns la faptul că am vreo 4 cărți începute în orice moment, să se potrivească perfect cu nevoile mele și starea mea emoțională în momentul în care mă pun să citesc. 
  6. Ajută și să ai la dispoziție ce să citești. Așa că împrumută cărți de la bibliotecă sau prieteni (ca să te motiveze să le citești faptul că trebuie să le dai înapoi), cumpără foarte informat (pe bază de recomandări sau citind în librărie părți din carte să fii sigur/ă că e pe gustul tău). 
Nu știu mai multe, că dacă aș ști v-aș spune, dar sper să ajute și cele de mai sus. 
Și nu uitați că realitatea e chestia aia enervantă care se întâmplă când nu citești.



Share:

luni, 13 martie 2017

David and Goliath - Malcolm Gladwell


Am început David and Goliath: Underdogs, Misfits and the Art of Battling Giants, cu așteptări destul de mari, avînd în vedere că este cea de-a patra carte pe care o citesc din partea aceluiași autor, jurnalistul Malcolm Gladwell. Celelalte au fost: Blink, The tipping point și Outliers. Deși are același stil inconfundabil, în care îți prezintă povești pline de context și cu detalii excelente, din care să extragi concluzii deja demonstrate de unele studii, cartea nu a prins din partea mea top 3 a operelor sale. 

Dacă mai introduc cîte-un englezism, mă scuz încă de acum, și voi pune vina pe faptul că am citit cartea în engleză și recunosc că mi-am stors creierii încercînd să traduc cuvîntul underdog. 

Povestea lui David și a lui Goliat îmi era destul de cunoscută încă din copilărie, ca lecție biblică,  căci la orele de religie mi s-a spus de înfruntarea lor și (spoiler alert!) de victoria lui David. Cu ce-am rămas de acolo? Că e în regulă să îți fie frică și că ești în stare de orice dacă îl ai pe Dumnezeu de partea ta. 

Devenind odată cu vîrsta puțin mai pragmatică și cunoscînd deja stilul lui Gladwell, am fost neîncrezătoare cînd cartea a început cu aceeași cunoscută poveste dar am fost plăcut surprinsă de stilul analitic al autorului de a urmări povestea. La fel cum ar lua situația unei companii și i-ar analiza poziția pe piață și i-ar realiza SWOT-ul, cu puncte tari și puncte slabe, exact așa a procedat și cu mitul biblic. Și am aflat următorul lucru: contraintuitiv, David avea de la început toate avantajele pentru a cîștiga, era mai agil, mai rapid iar armele pe care le avea funcționau perfect pentru o confruntare la distanță, unde Goliat nu avea avantaje. Puterea fizică și mărimea nu au succes decît într-un conflict direct.  

Provocîndu-mi preconcepțiile, am început să realizez că nu tot timpul ceea ce credem inițial că e o situație dezavantajoasă este cu adevărat așa și invers. Cum spune autorul, ne petrecem mult timp gîndindu-ne la modul în care prestigiul, resurse și aparținerea unor grupuri de elite ne pot ajuta și nu ne gîndim destul la modul în care acestea ne limitează opțiunile. 

În continuare, în o mare parte din capitolele cărții am întîlnit personaje care au înțeles principiul de mai sus reușind să creeze o situație în care ceea ce inițial păreau dezavantajele lor au fost transformate în modalități de a avea succes. Un exemplu ar fi persoane cu dislexie care devin antreprenori valoroși datorită celorlalte abilități pe care le dezvoltă fiind nevoiți să se descurce în procesul de învățare altfel decît ceilalți. 

Concluzii pe scurt întărite fiecare de povești reale cu mult substrat: 
  • Mai mare nu înseamnă neapărat mai bine – ilustrată ca o schemă sub forma unui U inversat care ne arată că ceva ce considerăm un avantaj are un punct maxim de unde începe să formeze experiențe negative.
  • Principiul legitimității – aplicat în situațiile în care e nevoie de controlul maselor. Pentru ca oamenii să accepte autoritatea trebuie să simtă că sunt ascultați, regulile să fie predictibile și autoritatea să nu fie părtinitoare. 
  • Ceea ce funcționează în mod normal, poate să nu fie rețeta de succes pentru oricine – e de preferat să nu fii al 5-lea dintr-o clasă de la Harvard ci primul dintr-o universitate de un nivel puțin mai jos.
  • Situațiile dificile cu care ne confruntăm în viață pot avea efect benefic, devenind un mediu de creștere puternic pentru noi, dacă avem mentalitatea potrivită. 

Ce am realizat și cred că e important de știut înainte să începi cartea e că nu e nevoie să fii de acord cu Gladwell în tot ce scrie și asta e perfect în regulă. Scopul întregii cărți e să te provoace, să te facă să îți pui întrebări cu privire la ceea ce se întîmplă în jurul nostru și ceea ce acceptăm ca fiind adevăruri supreme. Și face asta cu mare succes. 

Share:

miercuri, 3 octombrie 2012

Gamestorming



Va recomand cu cea mai mare incredere o carte excelenta pe care tocmai am avut ocazia sa o citesc. Se numeste Gamestorming, e scrisa in 2010 de catre Dave Gray, Sunni Brown si James Macanufo. Faptul ca e recenta avantajeaza mult cititorul deoarece este foarte aplicabila in zilele noastre, la realitatea curenta a companiilor.

Asa cum e precizat, e o carte de jocuri pentru inovatori, nonconformisti si vizionari. Practic, prin aplicarea gamestormingului veti putea sa va transformati compania intr-una creativa si inovatoare. Contine peste 80 de jocuri pe care le puteti aplica pentru a comunica mai bine, pentru a genera noi idei, strategii si perspective, dar nu inainte de a va explica conceptul de gamestorming, cum se realizeaza si care sunt beneficiile lui. Unul dintre cele mai mari beneficii pe care le ofera eu consider a fi incurajarea creativitatii angajatilor, care va va oferi un avantaj competitiv major.

Va ofer, pentru a va face o mai buna idee despre ce e vorba, o prezentare realizata chiar de catre unul dintre autori si un exemplu de joc, unul care mie imi place la nebunie si e usor de realizat.

HARTA EMPATIEI

Obiectul jocului este de a trasa rapid un profil al clientului sau utilizatorului produselor sau serviciilor voastre.


Numarul de jucatori este intre 3 si 10 iar durata de 15 minute.


Cum se joaca: 


Grupul trebuie sa isi concentreze atentia asupra clientilor sau consumatorilor finali. Desi crearea unei harti a empatiilor nu este procesul riguros si intemeiat de cercetare necesar pentru constructia unui personaj, ea poate determina grupul sa se concentreze rapid asupra celui mai important element: indivizii.
Veti crea impreuna cu grupul un studiu despre o persoana. Realizati imaginea de mai jos si cereti celor din grup sa dea un nume persoanei.




Cereti-le celor din grup sa descrie - din punctul de vedere al acestei persoane - experientele ei, trecand de la categoria 'vede' la 'simte'.


Scopul exercitiului este sa creati un anumit nivel de empatie a grupului cu aceasta persoana.
Cereti grupului sa sintetizeze: Ce vrea aceasta persoana? Ce forte motiveaza aceasta persoana? Ce putem face pentru aceasta persoana?






Share:

duminică, 4 martie 2012

Confesiunile unui asasin economic


O carte care mi-a deschis ochii si mintea la ceea ce se intampla in jurul nostru din punct de vedere economic si politic. M-a facut sa fiu mai atenta la ce citesc si sa pun intamplarile pe care le aflu din mass media intr-un anumit context international.
Am aflat povestea unui om cu valori morale foarte indoielnice, dar care vrea sa il credem ca pana la urma e bine sa fii sincer… autorul recunoaste ca e un fost asasin economic.
Ce sunt asasinii economici?  Profesionisti foarte bine platiti care conving tari din intreaga lume sa devina datoare SUA prin imprumuturi gigantice pentru dezvoltare (retele electrice, drumuri, servicii de salubrizare, etc) de la Banca Mondiala, FMI, USAID si alte organizatii. Sunt arme ale ‘corporatocratiei’, adica ale sistemului de guvernamant care serveste intereselor marilor companii si implica legaturi intre guvenare si afaceri. Autorul vede corporatocratia ca pe o coalitie a guvernamantului, bancilor si a corporatiilor.
Practic rolul sau de asasin economic era sa realizeze rapoarte economice a caror concluzie arata o crestere economica mult prea mare pentru potentialul tarilor respective in urma lucrarilor de dezvoltare. Cum cifrele nu aratau ca pe foaie initial, tarile raman indatorate Statelor Unite si  ajung sa plateasca prin alte metode: semnarea unor acorduri privind alimentarea cu petrol, preturi mici in ceea ce privesc combustibilii (cazul Arabiei Saudite si Indoneziei), dominatie americana in zona respectiva, amplasarea de baze militare, etc... Parca incep sa vad si in Romania acelasi tipar... Este prezentata si situatia unor tari care s-au opus acestor intelegeri. Unde asasinii economici nu au reusit sa duca la sfarsit misiunea, au preluat responsabilitatea ‚sacalii’, cu rolul de a inlatura pe cei care s-au opus (exemplul Panama). Unde nici acestia nu au avut succes, s-a recurs la atacul armat, stim cu totii cazul Irakului.
Jocurile politice al SUA sunt atat de complexe, legaturile intre cei din guvernamant si liderii marilor companii atat de stranse, incat s-ar crede ca nu mai e nici o scapare. Realitatea e ca de la o dominatie mondiala pana la colapsul total al SUA nu e decat o linie fina. Dolarul actioneaza ca moneda de referinta pe piata mondiala, iar Monetaria Statelor Unite emite aceasta valuta fara a fi acoperita in aur. Daca s-ar lua decizia de inlocuire a dolarului cu alta moneda de referinta, imperiul s-ar zdrucina din temelii.
In acest moment Perkins si-a schimbat activitatile, militand pentru o lume mai egala, mai pasnica si pentru sfarsirea activitatilor asasinilor economici. A reusit acest lucru gandindu-se in ce fel de lume va trai fiica lui si care este aportul sau la aceasta lume.
Chiar daca in finalul cartii sunt expuse mai multe lucruri pe care le putem noi face pentru a pune capat corporatocratiei, cel putin un lucru il voi face de acum incolo. Voi citi mai mult printre randuri oricand voi auzi o stire economico-politica, discutand cu oricine am ocazia de situatia mondiala.

Spor la citit!
Share:

marți, 17 ianuarie 2012

Funky business – talentul face capitalul sa danseze


Exista un motiv foarte bun pentru care nu am scris numele autorilor in titlu: sunt 2 si sunt suedezi, prin urmare au niste nume greu de scris si de exprimat: Kjell Nordström si Jonas Ridderståle.
Ambii lucreaza in cadrul Scolii de economie din Stockholm si fac parte din generatia noua de economisti vizionari de care avem atat de mare nevoie. Sunt oameni de afaceri cat si consilieri si consultanti pentru companii mari din intreaga lume. Nici nu ne miram ca provin din Suedia. Aceasta tara dar mai ales Stockholm sunt recunoscute a fi cele mai moderne locuri de la planeta. Deci, pana aici ne-au convins ca ar avea ceva interesant de spus…
Ce inseamna sa fii funky si la ce se aplica?
Cuvantul funky provine din limba engleza si este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai dificil de explicat cu precizie. Se aplica mai ales la muzica si la mirosuri dar, cum am invatat din aceasta carte, si la un stil de viata, un mod de a vedea lumea si un mod de a face afaceri.
In viziunea autorilor, a fi funky inseamna sa ai o minte libera, sa renunti la traditionalism. Dar atentie, mai multa libertate inseamna si mai multa responsabilitate, va trebui sa fii tu cel care iei decizii pentru tine. Spuneam ca Suedia e moderna, asta a adus dupa sine punerea unui accent mult mai mare pe educatie si pe libertatea personala. Acestora le-a urmat o lipsa de stabilitate care a invatat tinerii suedezi cum sa prospere in conditii de nesiguranta.
Cea mai grozava idee din carte care mi-a ramas bine intiparita in minte este ca in ziua de azi, cel mai important lucru care ‚face capitalul sa danseze’ este talentul, adica oamenii. Cel mai important mijloc de productie in companiile funky este creierul uman. In companiile moderne, 70-80% din ceea ce fac oamenii se bazeaza pe intelectul lor. Drept urmare, oamenii sunt sursa avantajului competitiv al oricarei companii.
Lumea s-a schimbat foarte mult in ultimii ani, trebuie sa ne adaptam, viitorul e funky. Cartea ne descrie plastic si cu multiple exemple ce inseamna noua economie si noul mod de actiune in afaceri. Exemple relevante de oamenii care au reusit in noua lume sunt Steve Jobs (Apple), Richard Branson (Virgin record) sau Jorma Ollila (Nokia), care le ofera oamenilor nu produse sau servicii, ci visuri. Ganditi-va asa: cand Picasso a inventat cubismul, a fost pentru ca asa i-au spus clientii galeriilor de arta?
Recomand cartea pentru ca autorii sunt sinceri, curajosi si au inteles mult mai bine decat majoritatea dintre noi ce inseamna ‚lumea de maine’ din perspectiva afacerilor; pentru ca isi permit sa il numeasca pe Bill Gates ‚regele tocilarilor’ si totusi sa evidentieze ce face el bine in afaceri; pentru ca au inteles ca normalitatea nu te duce nicaieri si e necesar sa fii iesit din comun si sa inovezi continuu.
Spor la citit!
Share:

Categorii

Ce le-a mai plăcut altor cititori: