David and Goliath - Malcolm Gladwell

Am început David and Goliath: Underdogs, Misfits and the Art of Battling Giants, cu așteptări destul de mari, avînd în vedere că este cea de-a patra carte pe care o citesc din partea aceluiași autor, jurnalistul Malcolm Gladwell. Celelalte au fost: Blink, The tipping point și Outliers. Deși are același stil inconfundabil, în care îți prezintă povești pline de context și cu detalii excelente, din care să extragi concluzii deja demonstrate de unele studii, cartea nu a prins din partea mea top 3 a operelor sale. 

Dacă mai introduc cîte-un englezism, mă scuz încă de acum, și voi pune vina pe faptul că am citit cartea în engleză și recunosc că mi-am stors creierii încercînd să traduc cuvîntul underdog. 

Povestea lui David și a lui Goliat îmi era destul de cunoscută încă din copilărie, ca lecție biblică,  căci la orele de religie mi s-a spus de înfruntarea lor și (spoiler alert!) de victoria lui David. Cu ce-am rămas de acolo? Că e în regulă să îți fie frică și că ești în stare de orice dacă îl ai pe Dumnezeu de partea ta. 

Devenind odată cu vîrsta puțin mai pragmatică și cunoscînd deja stilul lui Gladwell, am fost neîncrezătoare cînd cartea a început cu aceeași cunoscută poveste dar am fost plăcut surprinsă de stilul analitic al autorului de a urmări povestea. La fel cum ar lua situația unei companii și i-ar analiza poziția pe piață și i-ar realiza SWOT-ul, cu puncte tari și puncte slabe, exact așa a procedat și cu mitul biblic. Și am aflat următorul lucru: contraintuitiv, David avea de la început toate avantajele pentru a cîștiga, era mai agil, mai rapid iar armele pe care le avea funcționau perfect pentru o confruntare la distanță, unde Goliat nu avea avantaje. Puterea fizică și mărimea nu au succes decît într-un conflict direct.  

Provocîndu-mi preconcepțiile, am început să realizez că nu tot timpul ceea ce credem inițial că e o situație dezavantajoasă este cu adevărat așa și invers. Cum spune autorul, ne petrecem mult timp gîndindu-ne la modul în care prestigiul, resurse și aparținerea unor grupuri de elite ne pot ajuta și nu ne gîndim destul la modul în care acestea ne limitează opțiunile. 

În continuare, în o mare parte din capitolele cărții am întîlnit personaje care au înțeles principiul de mai sus reușind să creeze o situație în care ceea ce inițial păreau dezavantajele lor au fost transformate în modalități de a avea succes. Un exemplu ar fi persoane cu dislexie care devin antreprenori valoroși datorită celorlalte abilități pe care le dezvoltă fiind nevoiți să se descurce în procesul de învățare altfel decît ceilalți. 

Concluzii pe scurt întărite fiecare de povești reale cu mult substrat: 

• Mai mare nu înseamnă neapărat mai bine – ilustrată ca o schemă sub forma unui U inversat care ne arată că ceva ce considerăm un avantaj are un punct maxim de unde începe să formeze experiențe negative.
• Principiul legitimității – aplicat în situațiile în care e nevoie de controlul maselor. Pentru ca oamenii să accepte autoritatea trebuie să simtă că sunt ascultați, regulile să fie predictibile și autoritatea să nu fie părtinitoare. 
• Ceea ce funcționează în mod normal, poate să nu fie rețeta de succes pentru oricine – e de preferat să nu fii al 5-lea dintr-o clasă de la Harvard ci primul dintr-o universitate de un nivel puțin mai jos.
• Situațiile dificile cu care ne confruntăm în viață pot avea efect benefic, devenind un mediu de creștere puternic pentru noi, dacă avem mentalitatea potrivită. 

Ce am realizat și cred că e important de știut înainte să începi cartea e că nu e nevoie să fii de acord cu Gladwell în tot ce scrie și asta e perfect în regulă. Scopul întregii cărți e să te provoace, să te facă să îți pui întrebări cu privire la ceea ce se întîmplă în jurul nostru și ceea ce acceptăm ca fiind adevăruri supreme. Și face asta cu mare succes. 

Read More

Femeia antreprenor

La un moment dat, o cunoștință a postat pe o rețea socială o poză cu o dezbatere organizată pentru antreprenori și sesiza faptul că sunt extrem de puține femei antreprenor la acea masă de discuții. Din comentariile atașate, am înțeles că unora li se pare că e normal dacă statistic femeile nu sunt puternic reprezentate ca întreprinzătoare să nu fie invitate în număr mai mare decât proporția lor, iar alții erau total împotriva acestui tip de gândire. 

E o reală problemă la nivel european numărul mic de antreprenori-femei, tocmai de aceea au existat și în România proiecte dedicate îmbunătățirii acestei situații. Am participat în perioada în care finalizam studiile de master la Universitate la un program care avea ca scop promovarea egalității de șanse pentru femei și dezvoltarea competențelor acestora pentru a își deschide propriile afaceri. Ca finalitate a proiectului s-a realizat și un studiu care spunea că în vestul României PFA-urile realizate de bărbați sunt în medie cu 1,5 ori mai multe decât cele ale femeilor iar numărul de IMM-uri înființate de bărbați este în medie dublu sau mai mare decât dublu în toate județe în care s-a efectuat studiul. Găsiți studiul aici: studiu AntrES

Chiar dacă îmi doresc să nu existe o discrepanță între numărul de femei antreprenor și bărbați antreprenor, văd realitatea în față și îmi dau seama că asta nu se va schimba prea curând. 

Aș vrea să spun că eu una nu am fost altfel privită vreodată ca femeie antreprenor. Deși tristul adevăr e că exact femei au fost cele care mi-au aruncat cuvinte mai grele pentru faptul că am avut alte priorități în această perioadă a vieții mele, decât cele care erau considerate normale în societate până acum, adică căsnicia și copiii. Eu nu sunt de părere că nu le poți avea pe toate, dar unii probabil că atât ne-am dorit în acel moment.

La nivel biologic există diferențe între bărbați și femei, și bineînțeles că ele există și la nivel de comportamente care s-au format de-a lungul a zeci și sute de generații și care se datorează rolului pe care l-a avut fiecare dintre sexe în societate și în familie. Astfel, dacă în general femeile comunică și relaționează mai bine datorită instinctului matern, analizează lucrurile mai în detaliu și sunt mai tolerante, bărbații iau decizii mai rapid, văd mai bine imaginea de ansamblu și au o atitudine mai obiectivă. Asta nu spune deloc că unii sunt antreprenori mai buni sau că alții sunt mai puțin performanți. Sunt doar diferiți și își dezvoltă stiluri diferite de a conduce o afacere. Atât unii, cât și ceilalți au nevoie să își găsească persoanele potrivite cu care lucrează cât mai bine împreună și nu e nevoie de nici o comparație la acest nivel. 

Read More

Atît de tînără??

În timpul unuia dintre cursurile realizate pentru adulți pe tema antreprenoriatului, având în vedere că acestea se desfășurau în cadrul unui proiect mai complex, am primit vizita unui inspector. Organizatorii proiectului mi-au făcut cunoștință cu acesta pentru a îi prezenta programa noastră, iar prima reacție destul de puternică a domnului mai în vârstă a fost ,,Domnișoară, tu esti formatorul pe antreprenoriat? Atât de tânără??,,. ,,Da, i-am răspuns, dar vă asigur că am la bază și cunoștințele dar și experiența necesare.,,

Tot în cadrul acelorași cursuri, din fiecare grup pe care l-am avut în față s-a ridicat întrebarea: ,,La ce vârstă e bine să începi?,, Unii considerau că sunt prea tineri iar alții că au depășit vârsta favorabilă. Tuturor le-am răspuns cu maximă siguranță în legătură cu ceea ce știu și cred, că nu există o vârstă potrivită pentru antreprenoriat. Un anumit nivel de motivare și energie e necesar, dar nu o anumită vârstă, nici situație familială sau socială, nici nivel de educație. 

Mama mea a început mica sa societate comercială după vârsta de 35 de ani, având 2 copii în școală, cu multe necesități. Lucrând la momentul respectiv pe un salariu care abia ajungea pentru cheltuielile casei, a început să pună deoparte câte puțin pentru a realiza o construcție, apoi pentru autorizări, apoi pentru stocuri și multe altele. Cred că e inutil să mai spun că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg însă împreună, părinții au reușit să o scoată la capăt cu toate cheltuielile firmei, la ani buni de la începerea primelor demersuri. Nu a fost ușor pentru noi la acel moment, dar ideea că fac asta pentru ca la un moment dat să fie mai bine ne-a dus înainte. 

Atunci când sunt întrebată când am început și dacă nu consider că ar fi fost bine să mai aștept puțin să adun experiență, răspund că regret vârsta la care am început o afacere, în ideea în care îmi doresc să fi început mai devreme. Lecțiile învățate în acești ani ca și antreprenor le consider cele mai puternice și mai valoroase și nu le-aș schimba pe nici o altă experiență. 

Ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer să vă dau câteva exemple de antreprenori foarte cunoscuți: 

• 19 ani – Mark Zuckerberg - Facebook

• 20 ani – Bill Gates - Microsoft

• 22 ani – Wald Disney - Disney

• 23 ani – William Harley - Harley-Davidson

• 25 ani – Sergey Brin si Larry Page - Google

• 30 ani – Jeff Bezos - Amazon

• 35 ani – William Procter – Procter & Gamble

• 39 ani – Gordon Moore – Intel

• 44 ani – Sam Walton – Walmart

• 51 ani – Gordon Bowker – Starbucks

• 52 ani – Henri Nestle – Nestle

• 54 ani – Estee Lauder – Estee Lauder

• 61 ani – Charles Flint – IBM

• 65 ani – Colonel Sanders - KFC

E clar. Vârsta nu are nici o legătură. Oportunitățile de la momentul respectiv, creativitatea persoanelor, capacitatea lor de a descoperi o nevoie în piață și de a crea o afacere care să acopere acea nevoie, abilitatea de a lucra cu oameni și de a îi conduce, cunoștințe teoretice în anumite domenii, asocieri favorabile, toate acestea influențează demersul unui antreprenor. Nu și vârsta, decât dacă lăsăm noi ca acest lucru să fie o piedică, invocând asta ca o scuză pentru reala lipsă de motivație sau chiar frica de eșec.  

“În ceea ce privește orice inițiativă, există un adevăr elementar a cărui ignorare ucide nenumărate idei și splendide planuri:  în momentul în care cineva se angajează categoric în a face ceva, Providența se mișcă și ea. Se întâmplă tot felul de lucruri pentru a-l ajuta, care altfel nu s-ar fi intâmplat niciodată. Un întreg torent de evenimente izvorăște din decizie, revărsând în favoarea celui care a luat-o tot soiul de întâmplări, întâlniri și ajutoare neprevăzute la care niciun om n-ar fi putut visa vreodată. Începe orice poți să faci sau visezi să poți să faci. Cutezanța are geniu, putere și magie. Începe acum.”  - J. W. Goethe

Read More

Un antreprenor

Nu doar în ziua de astăzi, cred că așa a fost dintotdeauna, societatea ne pune etichete. Chiar și atunci când nu face asta, ni le punem noi singuri. Suntem părinte, muncitor sau șef, antreprenor sau angajat, persoană singură sau cuplu, bogat sau sărac, ne definește meseria sau relația în familie. Suntem ceva. Acest lucru ne face să uităm că în primul rând suntem oameni, cu toate valențele și în toată complexitatea cuvântului. 

Jane Austen și-a semnat primele romane cu ,A Lady.,. Era modul ei de a spune că femeile au o gândire independentă și că pot să își câștige singure existența prin scris. Nu conta să fie ea, Jane, cea care să primească recunoștința pentru capodoperele create, ci să schimbe o mentalitate. Deși a avut o viață mai degrabă tristă, a dat tuturor personajelor ei un final fericit, așa cum își dorea ea să vadă lumea. 

Am încercat și eu de nenumărate ori să definesc ceea ce sunt prin cuvinte puține, dar e greu să transmiți ceea ce ești și ceea ce poți face doar prin atât. Urăsc titulaturile lungi, care înglobează tot felul de atribute, prin care lumea dorește să atragă atenție și interes, să fie adorați și respectați. Aș prefera să lăsăm ceea ce facem nu ceea ce pretindem că suntem să ne dea valoare și să ne aducă recunoștința oamenilor. 

Cu toate astea, când cineva te întreabă cine ești, te simți dator să răspunzi cât mai clar, să sumarizezi cât mai bine care e rolul tău în lumea asta, așa cum îl vezi acum. Mi-aș dori de multe ori să răspund ,sunt un om, și să dezbatem ce înseamnă pentru mine rolul meu ca om în această lume, dar mă adaptez cerințelor sociale și răspund de cele mai multe ori ,sunt antreprenor,. 

Ce înseamnă asta pentru mine: sunt o persoană care vreau să schimb ceva, care vreau să îmbunătățesc un produs sau un serviciu existent sau vreau să aduc ceva nou care să fie util, sunt un om puternic psihic care nu cedez în fața greutăților, sunt o persoană care valorifică timpul pe care îl are și vrea să îl folosească după bunul plac nu după programul stabilit de altcineva, sunt cineva care înțelege riscurile și le asumă mai mult sau mai puțin conștient, sunt o persoană care vede partea plină a paharului și încearcă să umple și restul. 

Sunt foarte multe dezbateri și studii pe tema: te naști sau nu cu un talent anume? Poate fi orice învățat? În cadrul studiului său, sociologul Robert Merton a descoperit ,efectul Matthew, denumire care provine de la versetul din Biblie ,Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are!, (Matei 25:29). Studiul spune că în situația în care pornim cu o serie de avantaje, avem probabilități mult mai mari de a avea succes. Cei bogați au mai multe șanse să facă mai mulți bani, cei foarte talentați la sport au șanse mult mai mari să aibă o carieră grozavă din asta. Pare atât de logic, încât nu ne îndoim deloc de aceste rezultate. 

Pornind așadar cu anumite însușiri la bază în ceea ce privește antreprenoriatul: o minte deschisă spre oportunități, capacitate de asumare a riscului, un anumit talent în domeniul în care dorești afacerea, putem deduce că ai șanse mult mai mari de a reuși. Este dificil de spus care dintre acestea se pot dobândi pe parcursul vieții dacă nu le ai din naștere, însă marea majoritate a căzut de acord asupra faptului că ,,Munca asiduuă bate talentul atunci când talentul nu muncește asiduu,,. 

Să nu uităm nici de cele 10.000 de ore în care trebuie să perseverăm exersând ceea ce ne dorim să facem fiind conștienți în același timp că nu e de ajuns. Chiar profesorul Anders Ericsson, cel care a ajuns la concluzia numărului de ore în studiile lui, a precizat că nu trebuie privită informația atât de simplist, nu oricine va ajunge la performanța de 10.000 de ore într-un domeniu va excela sau va deveni campion în mod automat, valoarea respectivă reprezintă o medie. Cu talentul și însușirile potrivite la bază, poate să dureze atât sau chiar mai puțin, în alte situații poate dura mai mult, e important să realizăm asta pentru a nu ne da bătuți.

Read More

IKIGAI

Părinții sau tutorii sunt cei care, din momentul în care suntem atât de maleabili ca ființă și fire ne induc niște principii și valori care formează comportamentele care stăruie de-a lungul timpului. Sunt binecuvântată cu o mamă care mi-a arătat ce înseamnă să îți asumi riscuri, să sfidezi ceea ce spune societatea că ar fi bine să faci, să îți păstrezi spiritul puternic indiferent de condiții și să ții tot timpul capul sus și cu un tată care mi-a arătat ce înseamnă să fii statornic și mi-a transmis dragostea pentru lectură, având de mică la îndemână o bibliotecă cu cărți diverse pe care să o explorez. Și amândoi mi-au arătat ce înseamnă hărnicia și munca grea. 

Am avut 2 modele puternice din care să aleg, unul antreprenor și unul angajat la aceeași companie de peste 30 de ani. Am văzut avantaje și dezavantaje de ambele părți. Am înțeles ce înseamnă să nu fii sigur de ceea ce aduce ziua de mâine dar să visezi mare și să simți în același timp siguranța de a avea un venit constant, realizate ambele prin muncă asiduuă. 

În momentul în care se naște în mintea noastră întrebarea ,angajat sau antreprenor, deja suntem pe drumul cel bun. În clasa a XI-a am avut un subiect la școală care se numea Antreprenoriat, explicat de un profesor foarte tânăr, abia cu minimă experiență de muncă ca angajat și deloc ca întreprinzător. Sunt destul de convinsă că nimeni nu a înțeles de fapt despre ce e vorba în subiect. Dar simplul fapt că a născut în mintea noastră ideea că ,,aș putea fi altceva decât angajat, există și o altă cale,, e un pas înainte. Eu, una dintre norocoșii care au acasă un exemplu viu și a ceea ce înseamnă antreprenoriatul dar și angajarea, am început să adâncesc ideea în mintea mea, fiind foarte atentă la motivațiile personale, libertățile pe care ți le oferă, cât de mult te ajută în împlinirea scopului personal. Chiar dacă susțin din tot sufletul antreprenoriatul, nu o să susțin niciodată că statutul de angajat nu poate fi potrivit pentru cineva atât timp cât e sigur că e ceea ce își dorește și i se potrivește. 

Japonezii au un concept care se numește ikigai și se traduce prin ,,motivul pentru a fi,, sau o traducere care îmi place foarte mult este,,motivul pentru care te ridici dimineața din pat,,. Pentru a găsi fericirea, fiecare ar trebui să își descopere propriul ikigai. E un proces complex, care necesită multă cunoaștere de sine și introspecție, dar până la urmă are beneficii imense pentru că îmbunătățește enorm calitatea vieții. 

Într-un discurs TED, Dan Buettner spunea despre persoanele din Okinawa care au o medie de viață mult mai ridicată decât restul lumii că unul dintre motivele pentru care se întâmplă asta e că și-au găsit ikigai-ul. O practică sănătoasă de viață ar fi în primul rând căutarea lui. La nivel teoretic, arată precum în schema de mai jos:

Să nu credeți vreun moment că aș fi știut la vremea respectivă de existența acestei noțiuni și modalitățile care stau la baza descoperirii lui în propria viață, dar printr-un proces mai degrabă interiorizat decât conștient mi-am răspuns la întrebările:

1. Ce îmi place la nebunie să fac? 

2. Sunt bună la asta? 

3. Aș putea fi plătită pentru asta? 

4. Este ceva util pentru umanitate? 

Probabil că urmând pasiunea mea pentru educație, o muncă în sistemul educațional ca profesor ar fi fost prima și cea mai validă variantă. Să îmi aleg un domeniu în care să excelez și să scot generații de copii care să ducă mai departe ceea ce știu de la mine și să exceleze și ei la rândul lor. Dar în ziua de astăzi, cu aceleași metode învechite, cu un sistem educațional profund defect, cu tineri pentru care ,studying, se traduce prin ,student dying, am realizat că nu e modul cel mai bun de a realiza ce îmi doresc. Sistemul educațional are nevoie de o schimbare din rădăcină, una majoră, care să se muleze pe modul în care funcționează și gândesc copii din ziua de azi, ceea ce îi animă și le trezește interesul. Iubind educația, cum poți să faci ceva ce ți se pare nerelevant și inechitabil? Dacă examinezi la fel o pasăre, un pește, o maimuță și un elefant, cerându-le să urce într-un copac, vei pierde din vedere abilitățile la care unii dintre ei sunt foarte buni, dar nu se încadrează în standardele tale. 

Citeam despre Einstein și viața lui și mi-a atras atenția informația conform căreia el nu a terminat de fapt școala și că se descurca destul de prost, în ciuda cunoscutei lui inteligențe. Și același tipar se repetă cu mai multe persoane care au cunoscut succesul, cunoscute pentru faptul că sunt foarte buni într-un domeniu, dar nu s-au adaptat în sistemul de învățământ de la vremea lor. Einstein spunea: ,Şcoala m-a dezamăgit şi eu am dezamăgit şcoala. Mă plictisea. Profesorii se comportau ca şi nişte sergenţi. Eu doream să învăţ ce doream eu să ştiu, iar ei voiau să învăţ pentru examen. Din această cauză eu nu valoram nimic, şi de multe ori mi-au sugerat să plec. Simţeam cum setea mea pentru cunoaştere era ştrangulată de către profesorii mei; notele erau singura lor metodă de evaluare. Cum poate un profesor să înţeleagă un tânăr cu un asemenea sistem?,. 

E deja bine cunoscut și trebuie să înțelegem faptul că tinerii au altă scară de valori, alte interese dar la fel ca toți oamenii, doresc să fie foarte buni la ceva și să lase ceva în urmă. Și rolul unui îndrumător, unui educator, este să găsească lucrurile pe care ei și le doresc cu adevărat și să îi ajute să construiască pe ele. Nu neg existența unor profesori foarte buni, chiar și în acest sistem bolnav, însă eu am simțit nevoia de a aduce o schimbare și am decis că pot face acest lucru mai bine din exterior.

Am avut o revelație care m-a făcut să simt că am greșit foarte mult în școală, dar mai ales că sistemul mi-a greșit și este greu să modifici ce ți-a fost inoculat in zeci de ani. Citind cartea lui Malcolm Gladwell, am descoperit că există ceea ce el numește ,regula celor 10.000 de ore,. Petrecând 10.000 de ore exersând o abilitate, având un minim de talent la bază pentru ceea ce îți dorești să devii, ajung un expert în acel domeniu. Exemplele sale erau multiple, de la jucători de sporturi fizice, jucători de șah, magnați în domeniul calculatoarelor sau chiar formația Beatles, regula se aplică. 

Să vedem, ce am învățat eu în școală, care era scopul meu? Lucrul pe care mi-l doream cel mai mult era să știu tot, absolut tot! Ceea ce școala traducea prin note maxime. Mult timp am fost șicanată de sora mea și chiar de tatăl meu pentru faptul că ,toceam, adică învățam pe rupte cuvânt cu cuvânt fără să mă ajute foarte mult ca formare intelectuală. Și câtă dreptate aveau, am realizat mult prea târziu. Așa că, 12 ani x aproximativ 170 zile de cursuri x 6 ore pe zi (nici nu mai calculez orele de studii de acasă), ajungem la 12.240 de ore în care eu m-am perfecționat în a știi foarte bine să învăț mecanic, fără a încerca să construiesc pe un talent pe care probabil îl aveam ascuns în mine. Am rămas tristă și cu un gust amar dar și cu o dorință de a schimba acest lucru pentru alte persoane.  

Într-un final, mi-am găsit răspunsurile la întrebările de mai sus: 

1. Îmi place să educ oameni (tineri și adulți), să aduc o schimbare modului în care se realizează învățarea; 

2. Experiențele anterioare mi-au demonstrat că sunt bună la asta, poate ar fi bine să îmi găsesc mai multe oportunități care să clarifice acest lucru; 

3. Cu siguranță aș putea fi plătită pentru asta și, eliminând varianta de a fi profesor angajat în sistemul educațional actual, am ales varianta de a fi antreprenor în educație, să creez oportunități de învățare care să fie conforme cu stilul de învățare și care să dezvolte abilități nu doar o bază de cunoștințe teoretice; 

4. Consider că este foarte util, educația e un element important pentru dezvoltarea oamenilor, îi ajută să fie mai atenți la rolul lor în lume, să își dezvolte abilități care să le permită să își atingă potențialul lor maxim și să își îndeplinească propria lor misiune în viață. 

Read More