Mi-a luat destul de mult până să termin cartea lui Sir Ken Robinson – O lume
ieșită din minți, revoluția creativă a educației. Și nu pentru că ar fi o carte
prea lungă, m-am descurcat exemplar cu Solenoid în vreo 5 zile. Dar am dat-o
gata după aproximativ o lună și nu regret că am citit-o.
Vrăjită fiind de ideile lui Robinson prezentate în excelentele discursuri
susținute în cadrul TED, am cumpărat cartea cu așteptări mari. Din primele 50
pagini m-a cuprins oarecum un sentiment de dezamăgire probabil pentru că aveam
planuri mari cu informațiile primite și ele se încăpățânau să fie destul de concrete
ca să le pot aplica. Pe lângă asta, în cele 10 capitole are multe părți în care
în paragrafe consecutive informația de bază se repetă și se repetă și se
repetă... înțelegeți ideea. Uneori e bun acest procedeu pentru fixarea
cunoștințelor dar aici mi se pare că și-a depășit utilitatea.
Vă ziceam că nu regret că am citit-o și asta pentru că e bine documentată
și îți dă informații de multe tipuri. Unele sunt cunoștințe generale, unele te
îndreaptă spre zone de unde să afli mai multe despre ce te interesează, găsești
o mulțime de exemple și studii de caz despre educația realizată mai progresist
și multe altele. E o carte densă și trebuie să înțelegi că nu te va interesa la
fel de mult toată informația de la cap la coadă. Unele capitole le vei aprecia
mai mult sau chiar unele paragrafe doar îți vor da ce ai căutat de fapt când ai
luat cartea în mână. Dar nu prea ai ce face decât să treci prin tot ca să dai
de paragrafele respective.
Să vă trec puțin prin conținut. Cartea începe cu setarea unui cadru prin prezentarea lumii actuale și a modului în care
oamenii învață în zilele noastre. O să te recunoști cu siguranță în tiparul persoanei care a suferit la școală din variate motive: profesorii nu au acordat destul interes, a fost prea multă teorie, nu ți s-au încurajat talentele, nu ți s-a stimulat creativitatea, multe ore erau pur și simplu plictisitoare. Autorul argumentează necesitatea unei
revoluții a educației pentru a depăși sistemul mecanizat pe care îl urmăm în ziua de azi, atât în școli cât și în majoritatea companiilor. E prezentat din punct de vedere istoric care au
fost marile pietre de hotar care au făcut ca educația de azi să arate așa. Sunt
explicate și lămurite foarte multe concepte pe care le înțelegem și le folosim
greșit precum: educație, creativitate, cultură, lider
creativ. Soluțiile oferite în carte sunt mai mult generale și sunt pe bază de principii de aplicat, nu pași concreți. Pentru cei care chiar sunt în sistemul educațional și au breșe prin care pot aduce schimbări, e neapărat să fie pe lista de citit.
Am pescuit câteva idei prezentate de autor, pe care le consider nu
neapărat ceva foarte nou în domeniu, dar util de avut în vedere dacă ne dorim
să creăm schimbări la orice nivel în ceea ce privește educația:
- E necesar să avem în vedere că educația are un triplu rol: individual, cultural și economic. Altfel spus, ea trebuie să ne asigure o dezvoltare personală potrivită, să ne ofere o înțelegere profundă a lumii și să ne dea abilități cu ajutorul cărora să fim productivi și să câștigăm bani.
- Educația formală așa cum există ea astăzi în toate sistemele educaționale de stat nu este de ajuns pentru dezvoltarea potrivită a copiilor pe toate cele 3 roluri.
- Educația în instituțiile de stat de cele mai multe ori e bazată pe cunoștințele lingvistice și cele din domeniile STIM – științe, tehnologie, inginerie și matematică, lăsând la o parte și considerând neimportante cele umaniste, artele și sportul. Astfel, copii nu sunt încurajați să își urmeze pasiuni și talente pentru că nu fac parte din disciplinele evaluate la finalul ciclului de studiu.
- Orice are șansa de a fii creativ, indiferent de domeniul în care lucrează. Însă, de cele mai multe ori e necesar să existe un lider care să creeze și să încurajeze comportamentul creativ pentru ca acesta să poată fi exercitat aducând valoare.
- Există modele de școli noi, care urmează tendințe actuale și se pliază pe nevoile de educație ale copiilor. Deocamdată nu foarte multe, dar există precedente care au succes deci se încurajează și alte inițiative de acest gen.
- Ca să putem vorbi de o revoluție în educație, trebuie lucrat la gândirea creativă și așa vom putea trece de bariera educației formale actuale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu