joi, 23 martie 2017

Cum am reușit să citesc mai mult


Deși în mod curent aud fraza: „Eu nu am timp să mai și citesc pe lângă toate lucrurile pe care le fac”, am decis să nu îi dau crezare și să găsesc cel mai bun sistem prin care aș putea citi mai mult. Mi-am zis că dacă îl găsesc și funcționează, îl dau mai departe și poate, în timp, ca efectul fluturelui, lumea va citi mai mult și vom fi o societate mai bună. Idealist, nu?
N-aș zice că am devenit o expertă sau că sistemul e genial. Recunosc că merită îmbunătățit și că accept oricând noi idei de implementat. Dar pentru mine rezultatele vorbesc de la sine. Pentru că depășesc o carte pe săptămână, sunt mulțumită și tind spre supremul 80-90 de cărți pe an cu care se laudă pe drept Stephen King, deși totuși ține de meseria lui și poate nu e corectă comparația.
Sunt câțiva simpli pași cu care am început și care au avut un efect mai mare decât m-am așteptat. Cred că e rezultatul unei sinergii a acțiunilor mele, efectele au fost amplificate datorită faptului că am acționat simultan pe mai multe planuri.


Ce vă propun să încercați, garantând că n-aveți decât de câștigat:

  1. Mai lăsați la o parte rețelele sociale, că n-ajută la multe. Doar pentru că are “social” în denumire nu înseamnă că ne facem mai sociabili. Dimpotrivă, devenim mai închiși, mai puțin empatici și mai puțin dispuși să avem de-a face cu persoane față în față. Un studiu al Nielsen bazat pe date din 2016 arată că în medie petrecem săptămânal 5 ore jumătate pe rețelele sociale. E drept că studiul nu e făcut fix pe români dar nu e ca și cum noi nu am avea calculatoare, telefoane inteligente sau una dintre cele mai rapide rețele de internet din lume. Premisele sunt acolo, hai să recunoaștem. Dacă scădem măcar 2 ore de stat pe rețele sociale pe săptămână, am mai scos timp de vreo 60-100 de pagini, în funcție de viteza la citit. 
  2. Să zicem și de celelalte distracții vinovate: TV, jocuri. Cum zicea bunica în simplitatea ei: „tot ce-i cu măsură e bun, ce-i peste, strică”. Eu am renunțat la televizor, că am simțit că îmi strică mintea și e greu și obositor să mai discerni ce-i bun de luat din programele din ziua de azi. De jocuri nu mă las, pentru simplul fapt că îmi plac. Dar le joc cu măsură. Așa că mi-am făcut berechet timp de citit în perioada în care aș fi stat lipită de ecrane. 
  3. Mai multe medii prin care să parcurgi cărțile. Cărțile scrise sau audio, format fizic sau ebook, m-am obișnuit cu toate astfel încât să am posibilitatea de a le avea la îndemână oricând. Același Stephen King spune că aproximativ 10 din cărțile dintr-un an le-a parcurs sub format audio, ascultate în mașină sau la căști în plimbări. Pe mine mă ajută enorm și ebook readerul pe care îl am la îndemână în geantă oriunde aș fi, așa că mai găsesc câteva minute sau chiar ore de citit când aștept la rând sau pierd timp prin oraș între alte activități. 
  4. Stabilirea de obiective și realiste și îndrăznețe. Chiar nu am vrut să fac să sune ca de la un consultant sclifosit, dar mai cinstit de atât nu am putut să o spun. Eu utilizez un sistem pe platforma Goodreads unde îmi pun obiectiv la începutul anului, și apoi urmăresc cu mare satisfacție cum îmi depășesc obiectivele preconizate. Îmi place să fiu foarte realistă la început ca să nu am o dezamăgire dacă nu îmi iese și apoi să mă surprind trăgând tare și depășind cu mult ce mi-am stabilit inițial. Mie îmi iese, voi trebuie să încercați ce funcționează mai bine conform sistemului vostru intern de motivare. 
  5. Citiți ce vă place, când vreți voi. Nu știu de ce am lăsat asta printre ultimele, că e cât se poate de importantă. Am auzit-o de prea multe ori pe aia cu copii stricați din școală că au fost obligați să citească ce nu le-a plăcut și când nu au avut dispoziție pentru asta. Oricât de mult mi-ar place cititul, tot am momente când nu am chef. Deloc. Sau nu am chef de cartea aia. Și atunci s-a ajuns la faptul că am vreo 4 cărți începute în orice moment, să se potrivească perfect cu nevoile mele și starea mea emoțională în momentul în care mă pun să citesc. 
  6. Ajută și să ai la dispoziție ce să citești. Așa că împrumută cărți de la bibliotecă sau prieteni (ca să te motiveze să le citești faptul că trebuie să le dai înapoi), cumpără foarte informat (pe bază de recomandări sau citind în librărie părți din carte să fii sigur/ă că e pe gustul tău). 
Nu știu mai multe, că dacă aș ști v-aș spune, dar sper să ajute și cele de mai sus. 
Și nu uitați că realitatea e chestia aia enervantă care se întâmplă când nu citești.



Share:

joi, 16 martie 2017

Graham Shaw ne demonstrează că știm desena

Știu... și eu am fost neîncrezătoare la început mai ales pentru că mă consider un antitalent la desen. 

Afirm asta cu încredere deși în clasa a V-a am fost trimisă la olimpiada de desen faza locală. Doar că situația era următoarea: copiii sunt uituci și încă învață ce e responsabilitatea, așa că planșele de desen erau des uitate acasă. La ora de desen, dacă nu puteam prezenta tema, luam 4 fără drept de apel. Greșeala de a uita desenul care trebuia realizat putea fi intenționată sau nu, dar nu aveam cum demonstra asta. Notele posibile la cursul artistic erau 4, 9 sau 10. Dacă prezentai tema era imposibil să iei notă mai mică de 9. Se pare că am avut o perioadă bună, în care am reușit să nu uit planșele și am scăpat aproape singura din clasă cu media 10 la desen pentru că nu primisem vreun 4. În aceeași situație era încă o colegă, dar ea desena extraordinar de frumos așa că își merita notele. Așa că noi două, pe lîngă alți copii puțini la număr, am fost trimise să reprezentăm școala. 

Nu mai trebuie să spun că nu am luat nici măcar o mențiune la concurs, însă recunosc că mi-am dorit dintotdeauna să am un talent artistic de acest gen. Am rămas cu impresia că ori îl ai ori nu, că nu e posibil să îl înveți. 

Dar prezentarea lui Shaw mi-a dat încredere cît de cît mai ales cînd am văzut ce desene grozave au ieșit din mîinile mele. Nimic nu e mai convingător decît să vezi cu ochii tăi.




Vă arăt și cum mi-a ieșit mie un autoportret:


Se pare că avem ceva talente ascunse în noi :D

Share:

luni, 13 martie 2017

David and Goliath - Malcolm Gladwell


Am început David and Goliath: Underdogs, Misfits and the Art of Battling Giants, cu așteptări destul de mari, avînd în vedere că este cea de-a patra carte pe care o citesc din partea aceluiași autor, jurnalistul Malcolm Gladwell. Celelalte au fost: Blink, The tipping point și Outliers. Deși are același stil inconfundabil, în care îți prezintă povești pline de context și cu detalii excelente, din care să extragi concluzii deja demonstrate de unele studii, cartea nu a prins din partea mea top 3 a operelor sale. 

Dacă mai introduc cîte-un englezism, mă scuz încă de acum, și voi pune vina pe faptul că am citit cartea în engleză și recunosc că mi-am stors creierii încercînd să traduc cuvîntul underdog. 

Povestea lui David și a lui Goliat îmi era destul de cunoscută încă din copilărie, ca lecție biblică,  căci la orele de religie mi s-a spus de înfruntarea lor și (spoiler alert!) de victoria lui David. Cu ce-am rămas de acolo? Că e în regulă să îți fie frică și că ești în stare de orice dacă îl ai pe Dumnezeu de partea ta. 

Devenind odată cu vîrsta puțin mai pragmatică și cunoscînd deja stilul lui Gladwell, am fost neîncrezătoare cînd cartea a început cu aceeași cunoscută poveste dar am fost plăcut surprinsă de stilul analitic al autorului de a urmări povestea. La fel cum ar lua situația unei companii și i-ar analiza poziția pe piață și i-ar realiza SWOT-ul, cu puncte tari și puncte slabe, exact așa a procedat și cu mitul biblic. Și am aflat următorul lucru: contraintuitiv, David avea de la început toate avantajele pentru a cîștiga, era mai agil, mai rapid iar armele pe care le avea funcționau perfect pentru o confruntare la distanță, unde Goliat nu avea avantaje. Puterea fizică și mărimea nu au succes decît într-un conflict direct.  

Provocîndu-mi preconcepțiile, am început să realizez că nu tot timpul ceea ce credem inițial că e o situație dezavantajoasă este cu adevărat așa și invers. Cum spune autorul, ne petrecem mult timp gîndindu-ne la modul în care prestigiul, resurse și aparținerea unor grupuri de elite ne pot ajuta și nu ne gîndim destul la modul în care acestea ne limitează opțiunile. 

În continuare, în o mare parte din capitolele cărții am întîlnit personaje care au înțeles principiul de mai sus reușind să creeze o situație în care ceea ce inițial păreau dezavantajele lor au fost transformate în modalități de a avea succes. Un exemplu ar fi persoane cu dislexie care devin antreprenori valoroși datorită celorlalte abilități pe care le dezvoltă fiind nevoiți să se descurce în procesul de învățare altfel decît ceilalți. 

Concluzii pe scurt întărite fiecare de povești reale cu mult substrat: 
  • Mai mare nu înseamnă neapărat mai bine – ilustrată ca o schemă sub forma unui U inversat care ne arată că ceva ce considerăm un avantaj are un punct maxim de unde începe să formeze experiențe negative.
  • Principiul legitimității – aplicat în situațiile în care e nevoie de controlul maselor. Pentru ca oamenii să accepte autoritatea trebuie să simtă că sunt ascultați, regulile să fie predictibile și autoritatea să nu fie părtinitoare. 
  • Ceea ce funcționează în mod normal, poate să nu fie rețeta de succes pentru oricine – e de preferat să nu fii al 5-lea dintr-o clasă de la Harvard ci primul dintr-o universitate de un nivel puțin mai jos.
  • Situațiile dificile cu care ne confruntăm în viață pot avea efect benefic, devenind un mediu de creștere puternic pentru noi, dacă avem mentalitatea potrivită. 

Ce am realizat și cred că e important de știut înainte să începi cartea e că nu e nevoie să fii de acord cu Gladwell în tot ce scrie și asta e perfect în regulă. Scopul întregii cărți e să te provoace, să te facă să îți pui întrebări cu privire la ceea ce se întîmplă în jurul nostru și ceea ce acceptăm ca fiind adevăruri supreme. Și face asta cu mare succes. 

Share:

Femeia antreprenor


La un moment dat, o cunoștință a postat pe o rețea socială o poză cu o dezbatere organizată pentru antreprenori și sesiza faptul că sunt extrem de puține femei antreprenor la acea masă de discuții. Din comentariile atașate, am înțeles că unora li se pare că e normal dacă statistic femeile nu sunt puternic reprezentate ca întreprinzătoare să nu fie invitate în număr mai mare decât proporția lor, iar alții erau total împotriva acestui tip de gândire. 

E o reală problemă la nivel european numărul mic de antreprenori-femei, tocmai de aceea au existat și în România proiecte dedicate îmbunătățirii acestei situații. Am participat în perioada în care finalizam studiile de master la Universitate la un program care avea ca scop promovarea egalității de șanse pentru femei și dezvoltarea competențelor acestora pentru a își deschide propriile afaceri. Ca finalitate a proiectului s-a realizat și un studiu care spunea că în vestul României PFA-urile realizate de bărbați sunt în medie cu 1,5 ori mai multe decât cele ale femeilor iar numărul de IMM-uri înființate de bărbați este în medie dublu sau mai mare decât dublu în toate județe în care s-a efectuat studiul. Găsiți studiul aici: studiu AntrES

Chiar dacă îmi doresc să nu existe o discrepanță între numărul de femei antreprenor și bărbați antreprenor, văd realitatea în față și îmi dau seama că asta nu se va schimba prea curând. 

Aș vrea să spun că eu una nu am fost altfel privită vreodată ca femeie antreprenor. Deși tristul adevăr e că exact femei au fost cele care mi-au aruncat cuvinte mai grele pentru faptul că am avut alte priorități în această perioadă a vieții mele, decât cele care erau considerate normale în societate până acum, adică căsnicia și copiii. Eu nu sunt de părere că nu le poți avea pe toate, dar unii probabil că atât ne-am dorit în acel moment.

La nivel biologic există diferențe între bărbați și femei, și bineînțeles că ele există și la nivel de comportamente care s-au format de-a lungul a zeci și sute de generații și care se datorează rolului pe care l-a avut fiecare dintre sexe în societate și în familie. Astfel, dacă în general femeile comunică și relaționează mai bine datorită instinctului matern, analizează lucrurile mai în detaliu și sunt mai tolerante, bărbații iau decizii mai rapid, văd mai bine imaginea de ansamblu și au o atitudine mai obiectivă. Asta nu spune deloc că unii sunt antreprenori mai buni sau că alții sunt mai puțin performanți. Sunt doar diferiți și își dezvoltă stiluri diferite de a conduce o afacere. Atât unii, cât și ceilalți au nevoie să își găsească persoanele potrivite cu care lucrează cât mai bine împreună și nu e nevoie de nici o comparație la acest nivel. 

Share:

Atît de tînără??


În timpul unuia dintre cursurile susținute pentru adulți pe tema antreprenoriatului, având în vedere că acestea se desfășurau în cadrul unui proiect mai complex, am primit vizita unui inspector. Organizatorii proiectului mi-au făcut cunoștință cu acesta pentru a îi prezenta programa noastră, iar prima reacție destul de puternică a domnului mai în vârstă a fost ,,Domnișoară, tu esti formatorul pe antreprenoriat? Atât de tânără??,,. ,,Da, i-am răspuns, dar vă asigur că am la bază și cunoștințele dar și experiența necesare.,,

Tot în cadrul acelorași cursuri, din fiecare grup pe care l-am avut în față s-a ridicat întrebarea: ,,La ce vârstă e bine să începi?,, Unii considerau că sunt prea tineri iar alții că au depășit vârsta favorabilă. Tuturor le-am răspuns cu maximă siguranță în legătură cu ceea ce știu și cred, că nu există o vârstă potrivită pentru antreprenoriat. Un anumit nivel de motivare și energie e necesar, dar nu o anumită vârstă, nici situație familială sau socială, nici nivel de educație. 

Mama mea a început mica sa societate după vârsta de 35 de ani, având 2 copii în școală, cu multe necesități. Lucrând la momentul respectiv pe un salariu care abia ajungea pentru cheltuielile casei, a început să pună deoparte câte puțin pentru a realiza o construcție, apoi pentru autorizări, apoi pentru stocuri și multe altele. Cred că e inutil să mai spun că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg însă împreună, părinții au reușit să o scoată la capăt cu toate cheltuielile firmei, la ani buni de la începerea primelor demersuri. Nu a fost ușor pentru noi la acel moment, dar ideea că fac asta pentru ca la un moment dat să fie mai bine ne-a dus înainte. 

Atunci când sunt întrebată când am început și dacă nu consider că ar fi fost bine să mai aștept puțin să adun experiență, răspund că regret vârsta la care am început o afacere, în ideea în care îmi doresc să fi început mai devreme. Lecțiile învățate în acești ani ca și antreprenor le consider cele mai puternice și mai valoroase și nu le-aș schimba pe nici o altă experiență. 

Ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer să vă dau câteva exemple de antreprenori foarte cunoscuți: 
19 ani – Mark Zuckerberg - Facebook
20 ani – Bill Gates - Microsoft
22 ani – Wald Disney - Disney
23 ani – William Harley - Harley-Davidson
25 ani – Sergey Brin si Larry Page - Google
30 ani – Jeff Bezos - Amazon
35 ani – William Procter – Procter & Gamble
39 ani – Gordon Moore – Intel
44 ani – Sam Walton – Walmart
51 ani – Gordon Bowker – Starbucks
52 ani – Henri Nestle – Nestle
54 ani – Estee Lauder – Estee Lauder
61 ani – Charles Flint – IBM
65 ani – Colonel Sanders - KFC

E clar. Vârsta nu are nici o legătură. Oportunitățile de la momentul respectiv, creativitatea persoanelor, capacitatea lor de a descoperi o nevoie în piață și de a crea o afacere care să acopere acea nevoie, abilitatea de a lucra cu oameni și de a îi conduce, cunoștințe teoretice în anumite domenii, asocieri favorabile, toate acestea influențează demersul unui antreprenor. Nu și vârsta, decât dacă lăsăm noi ca acest lucru să fie o piedică, invocând asta ca o scuză pentru reala lipsă de motivație sau chiar frica de eșec.  

“În ceea ce privește orice inițiativă, există un adevăr elementar a cărui ignorare ucide nenumărate idei și splendide planuri:  în momentul în care cineva se angajează categoric în a face ceva, Providența se mișcă și ea. Se întâmplă tot felul de lucruri pentru a-l ajuta, care altfel nu s-ar fi intâmplat niciodată. Un întreg torent de evenimente izvorăște din decizie, revărsând în favoarea celui care a luat-o tot soiul de întâmplări, întâlniri și ajutoare neprevăzute la care niciun om n-ar fi putut visa vreodată. Începe orice poți să faci sau visezi să poți să faci. Cutezanța are geniu, putere și magie. Începe acum.”  - J. W. Goethe

Share:

Ce le-a mai plăcut altor cititori: