Creativity - the psychology of discovery and invention

Dacă vrei "a light reading" nu îți recomand să citești Creativity - the psychology of discovery and invention. 

Dacă vrei o metodă ușoară și rapidă să îți descătușezi potențialul creativ nu îți sugerez să citești această carte.

Dar dacă ești în căutarea unei analize profunde pe baza unui complex studiu sociologic a persoanelor creative și vrei să ajungi să cunoști în detaliu viața și motivațiile unor oameni care au demonstrat creativitate în munca lor ai găsit cu siguranță cartea potrivită.

Mihaly Csikszentmihalyi (autor și al cărților Flow și The evolving self) a realizat o monografie a creativității pe baza unor interviuri cu peste nouăzeci de persoane care s-au remarcat în mod deosebit datorită creativității lor și au primit recunoașterea societății pentru acest lucru, de exemplu unii dintre aceștia sunt laureați ai premiului Nobel. O altă condiție pe baza căreia au fost aleși în studiu e vârsta de peste 60 de ani. Domeniile pe care le acoperă sunt: artă și științe umaniste (istorici, scriitori, poeți, filozofi, arhitecți, artiști vizuali), științe  (biologi, chimiști, psihologi, astronomi, economiști) sau afaceri și politică (activiști, filantropi, afaceriști). Subliniez acest aspect pentru că e bine de știut că indiferent de domeniul în care activezi, ai parte de modele în care să te regăsești. 

Încă de la începutul cărții am simțit nevoia de îmi lua notițe, așa că am implementat "semnul de carte pentru notat idei" și la final aveam două carduri care conțin informații precum: 

- Cele zece caracteristici ale persoanelor creative - care sunt mai degrabă seturi de caracteristici în antiteză din care vei înțelege mult mai bine complexitatea trăsăturilor persoanelor creative și necesitatea unui echilibru între însușirile aparent opuse, de exemplu e nevoie să fii introvertit și extrovertit sau mândru și modest în același timp. 

- Cei cinci pași ai procesului creativ - pregătire, incubație, pătrundere, evaluare și elaborare. 

- Experiența flow - necesară pentru a face experiența creativă una plăcută 

- Elementele care fac creativitatea posibilă - pregătirea și educația, perspectivele, resursele, recunoașterea, speranța, oportunitățile și recompensa intrisecă și extrinsecă.

O parte extensivă a cărții cuprinde viața persoanelor intervievate și ne arată, pe trei paliere (din copilărie, viața adultă și la bătrânețe) cum s-au manifestat comportamentele creative și ce factori externi au contribuit la dezvoltarea creativității lor. Cea mai corectă observație care se poate face aici e că experiențele au fost extrem de diverse si că e clar că nu există o reteță anume însă o importanță mare o are posibilitatea de a îți dezvolta acele trăsături contradictorii de care spuneam mai sus. 

Un mod de a te apropia mai mult de persoanele creative și de a le cunoaște mult mai personal, așa cum au făcut-o cei implicați în studiu e realizat prin cele trei capitole: domeniul cuvintelor, domeniul vieții și domeniul viitorului. Ești pus față în față cu câteva persoane reprezentative din aceste domenii și ajungi să le cunoști atât de intim încât îți devin un fel de bunici de la care vrei să înveți cât poți de mult pentru că îți transmit atât de clar cât de fericiți și împliniți sunt ei cu ceea ce fac. 

Înainte de a încheia cu un capitol care cuprinde metode de implementat pentru a îți îmbunătăți creativitatea personală, Csikszentmihalyi aduce în discuție faptul că nu întotdeauna creativitatea a fost benefică umanității, că multe invenții creează și efecte negative și te face să înțelegi câtă responsabilitate intră în acest proces. Cu alte cuvinte, ne sugerează să ne folosim puterile creative pentru a face bine. Un exemplu simplu pe care îl oferă în acest sens e despre descoperirea sistemului de irigații din Mesopotamia, care le-a permis să dezvolte agricultura cu apa din râurile Tigru și Eufrat. Pe termen mediu această invenție a făcut țara una bogată și plină de resurse dar care pe termen lung a creat o zonă uscată și deșertică, curenții râurilor erodând solul plin de minerale. 

La finalul cărții am simțit că a meritat din plin să o citesc, chiar dacă nu am reușit mai mult de un capitol pe zi. E mult de analizat din fiecare parte a cărții și mult de interiorizat. Ca o concluzie finală vă las citatele preferate. Am citit cartea în limba engleză și nu am tradus citatele pentru că nu cred că le-aș putea reda destul de fidel în altă limbă decât în cea  în care au fost scrise de autor: 

"Human beings are the only creatures who are allowed to fail. If an ant fails, it's dead. But we're allowed to learn from our mistakes and from our failures."

"Knowledge should be appropriate to the skills of the learner."

“Life is nothing more than a stream of experiences - the more widely and deeply you swim in it, the richer your life will be.” 

"The first step to a more creative life is the cultivation of curiosity and interest."

Read More

În ce țară trăim??

Am impresia că sunt închisă într-o bulă pe care mi-am creat-o singură, fiind înconjurată de oamenii cu destul de mult bun simț. De oameni care vor să schimbe lucruri în bine și care înțeleg că inteligența domină pumnul și pixul e mai măreț ca sabia.

Mi-am scos un picior din bula mea și mi-am băgat două degete în apa atât de rece a realității de mi-a înghețat și sufletul.

Cum naiba pot să existe personaje ca Mirel Curea, redactor șef adj. la Evenimentul Zilei care nu doar că are declarații de genul: "L-a caftit Palada pe Gotiu, i-a futut una in mufa de i-a dat borsul! Mirele, in toate zilele calduroase, de acum in veac, ai cate o bere rece de la mine", ci are și o grămadă de urmăritori care se bucură la fel ca el de acest fapt. Huligani care aclamă cu mândrie că așa e normal să procedezi. Nesimțiți care laudă violența de parcă îi și văd ca spectatori la revoluție, stând cuminți pe margine și aplaudând minerii.

Stau și mă gândesc asta o fi oare România în majoritatea ei? Suntem o nație formată din mojici și bătăuși care niciodată nu o să țină cu victima că nu asta te duce mai sus în viață? Sau ei sunt doar cei mai vocali în momentul de față, bazându-se pe modelele greșite pe care le văd la oamenii ce dețin puterea în prezent? Oricum o fi, eu nu mă integrez aici și aș vrea să scap din nemernicia care se întinde ca o boală printre români.

Totuși, încă sper că majoritatea nu e formată din astfel de specimene și că România mea are viitor. O țară construită pe valori adevărate și pe oameni ce prețuiesc educația. Că doar educația (inclusiv ăia 7 ani de acasă) ne mai poate schimba în bine.

Read More

Revoluția creativă a educației

Mi-a luat destul de mult până să termin cartea lui Sir Ken Robinson – O lume ieșită din minți, revoluția creativă a educației. Și nu pentru că ar fi o carte prea lungă, m-am descurcat exemplar cu Solenoid în vreo 5 zile. Dar am dat-o gata după aproximativ o lună și nu regret că am citit-o.

Vrăjită fiind de ideile lui Robinson prezentate în excelentele discursuri susținute în cadrul TED, am cumpărat cartea cu așteptări mari. Din primele 50 pagini m-a cuprins oarecum un sentiment de dezamăgire probabil pentru că aveam planuri mari cu informațiile primite și ele se încăpățânau să fie destul de concrete ca să le pot aplica. Pe lângă asta, în cele 10 capitole are multe părți în care în paragrafe consecutive informația de bază se repetă și se repetă și se repetă... înțelegeți ideea. Uneori e bun acest procedeu pentru fixarea cunoștințelor dar aici mi se pare că și-a depășit utilitatea.

Vă ziceam că nu regret că am citit-o și asta pentru că e bine documentată și îți dă informații de multe tipuri. Unele sunt cunoștințe generale, unele te îndreaptă spre zone de unde să afli mai multe despre ce te interesează, găsești o mulțime de exemple și studii de caz despre educația realizată mai progresist și multe altele. E o carte densă și trebuie să înțelegi că nu te va interesa la fel de mult toată informația de la cap la coadă. Unele capitole le vei aprecia mai mult sau chiar unele paragrafe doar îți vor da ce ai căutat de fapt când ai luat cartea în mână. Dar nu prea ai ce face decât să treci prin tot ca să dai de paragrafele respective.

Să vă trec puțin prin conținut. Cartea începe cu setarea unui cadru prin prezentarea lumii actuale și a modului în care oamenii învață în zilele noastre. O să te recunoști cu siguranță în tiparul persoanei care a suferit la școală din variate motive: profesorii nu au acordat destul interes, a fost prea multă teorie, nu ți s-au încurajat talentele, nu ți s-a stimulat creativitatea, multe ore erau pur și simplu plictisitoare. Autorul argumentează necesitatea unei revoluții a educației pentru a depăși sistemul mecanizat pe care îl urmăm în ziua de azi, atât în școli cât și în majoritatea companiilor. E prezentat din punct de vedere istoric care au fost marile pietre de hotar care au făcut ca educația de azi să arate așa. Sunt explicate și lămurite foarte multe concepte pe care le înțelegem și le folosim greșit precum: educație, creativitate, cultură, lider creativ. Soluțiile oferite în carte sunt mai mult generale și sunt pe bază de principii de aplicat, nu pași concreți. Pentru cei care chiar sunt în sistemul educațional și au breșe prin care pot aduce schimbări, e neapărat să fie pe lista de citit. 

Am pescuit câteva idei prezentate de autor, pe care le consider nu neapărat ceva foarte nou în domeniu, dar util de avut în vedere dacă ne dorim să creăm schimbări la orice nivel în ceea ce privește educația:

•         E necesar să avem în vedere că educația are un triplu rol: individual, cultural și economic. Altfel spus, ea trebuie să ne asigure o dezvoltare personală potrivită, să ne ofere o înțelegere profundă a lumii și să ne dea abilități cu ajutorul cărora să fim productivi și să câștigăm bani.
•         Educația formală așa cum există ea astăzi în toate sistemele educaționale de stat nu este de ajuns pentru dezvoltarea potrivită a copiilor pe toate cele 3 roluri.
•         Educația în instituțiile de stat de cele mai multe ori e bazată pe cunoștințele lingvistice și cele din domeniile STIM – științe, tehnologie, inginerie și matematică, lăsând la o parte și considerând neimportante cele umaniste, artele și sportul. Astfel, copii nu sunt încurajați să își urmeze pasiuni și talente pentru că nu fac parte din disciplinele evaluate la finalul ciclului de studiu.
•         Orice are șansa de a fii creativ, indiferent de domeniul în care lucrează. Însă, de cele mai multe ori e necesar să existe un lider care să creeze și să încurajeze comportamentul creativ pentru ca acesta să poată fi exercitat aducând valoare.
•       Există modele de școli noi, care urmează tendințe actuale și se pliază pe nevoile de educație ale copiilor. Deocamdată nu foarte multe, dar există precedente care au succes deci se încurajează și alte inițiative de acest gen.
•      Ca să putem vorbi de o revoluție în educație, trebuie lucrat la gândirea creativă și așa vom putea trece de bariera educației formale actuale. 

Vă las aici și unul dintre discursurile TED ale lui Ken Robinson, e musai de văzut. De cât mai multe ori. Și de aplicat, dacă e cu putință.

Read More

Cum am reușit să citesc mai mult

Deși în mod curent aud fraza: „Eu nu am timp să mai și citesc pe lângă toate lucrurile pe care le fac”, am decis să nu îi dau crezare și să găsesc cel mai bun sistem prin care aș putea citi mai mult. Mi-am zis că dacă îl găsesc și funcționează, îl dau mai departe și poate, în timp, ca efectul fluturelui, lumea va citi mai mult și vom fi o societate mai bună. Idealist, nu?
N-aș zice că am devenit o expertă sau că sistemul e genial. Recunosc că merită îmbunătățit și că accept oricând noi idei de implementat. Dar pentru mine rezultatele vorbesc de la sine. Pentru că depășesc o carte pe săptămână, sunt mulțumită și tind spre supremul 80-90 de cărți pe an cu care se laudă pe drept Stephen King, deși totuși ține de meseria lui și poate nu e corectă comparația.
Sunt câțiva simpli pași cu care am început și care au avut un efect mai mare decât m-am așteptat. Cred că e rezultatul unei sinergii a acțiunilor mele, efectele au fost amplificate datorită faptului că am acționat simultan pe mai multe planuri.

Ce vă propun să încercați, garantând că n-aveți decât de câștigat:

1. Mai lăsați la o parte rețelele sociale, că n-ajută la multe. Doar pentru că are “social” în denumire nu înseamnă că ne facem mai sociabili. Dimpotrivă, devenim mai închiși, mai puțin empatici și mai puțin dispuși să avem de-a face cu persoane față în față. Un studiu al Nielsen bazat pe date din 2016 arată că în medie petrecem săptămânal 5 ore jumătate pe rețelele sociale. E drept că studiul nu e făcut fix pe români dar nu e ca și cum noi nu am avea calculatoare, telefoane inteligente sau una dintre cele mai rapide rețele de internet din lume. Premisele sunt acolo, hai să recunoaștem. Dacă scădem măcar 2 ore de stat pe rețele sociale pe săptămână, am mai scos timp de vreo 60-100 de pagini, în funcție de viteza la citit. 
2. Să zicem și de celelalte distracții vinovate: TV, jocuri. Cum zicea bunica în simplitatea ei: „tot ce-i cu măsură e bun, ce-i peste, strică”. Eu am renunțat la televizor, că am simțit că îmi strică mintea și e greu și obositor să mai discerni ce-i bun de luat din programele din ziua de azi. De jocuri nu mă las, pentru simplul fapt că îmi plac. Dar le joc cu măsură. Așa că mi-am făcut berechet timp de citit în perioada în care aș fi stat lipită de ecrane. 
3. Mai multe medii prin care să parcurgi cărțile. Cărțile scrise sau audio, format fizic sau ebook, m-am obișnuit cu toate astfel încât să am posibilitatea de a le avea la îndemână oricând. Același Stephen King spune că aproximativ 10 din cărțile dintr-un an le-a parcurs sub format audio, ascultate în mașină sau la căști în plimbări. Pe mine mă ajută enorm și ebook readerul pe care îl am la îndemână în geantă oriunde aș fi, așa că mai găsesc câteva minute sau chiar ore de citit când aștept la rând sau pierd timp prin oraș între alte activități. 
4. Stabilirea de obiective și realiste și îndrăznețe. Chiar nu am vrut să fac să sune ca de la un consultant sclifosit, dar mai cinstit de atât nu am putut să o spun. Eu utilizez un sistem pe platforma Goodreads unde îmi pun obiectiv la începutul anului, și apoi urmăresc cu mare satisfacție cum îmi depășesc obiectivele preconizate. Îmi place să fiu foarte realistă la început ca să nu am o dezamăgire dacă nu îmi iese și apoi să mă surprind trăgând tare și depășind cu mult ce mi-am stabilit inițial. Mie îmi iese, voi trebuie să încercați ce funcționează mai bine conform sistemului vostru intern de motivare. 
5. Citiți ce vă place, când vreți voi. Nu știu de ce am lăsat asta printre ultimele, că e cât se poate de importantă. Am auzit-o de prea multe ori pe aia cu copii stricați din școală că au fost obligați să citească ce nu le-a plăcut și când nu au avut dispoziție pentru asta. Oricât de mult mi-ar place cititul, tot am momente când nu am chef. Deloc. Sau nu am chef de cartea aia. Și atunci s-a ajuns la faptul că am vreo 4 cărți începute în orice moment, să se potrivească perfect cu nevoile mele și starea mea emoțională în momentul în care mă pun să citesc. 
6. Ajută și să ai la dispoziție ce să citești. Așa că împrumută cărți de la bibliotecă sau prieteni (ca să te motiveze să le citești faptul că trebuie să le dai înapoi), cumpără foarte informat (pe bază de recomandări sau citind în librărie părți din carte să fii sigur/ă că e pe gustul tău). 

Nu știu mai multe, că dacă aș ști v-aș spune, dar sper să ajute și cele de mai sus. 
Și nu uitați că realitatea e chestia aia enervantă care se întâmplă când nu citești.

Read More

Graham Shaw ne demonstrează că știm desena

Știu... și eu am fost neîncrezătoare la început mai ales pentru că mă consider un antitalent la desen. 

Afirm asta cu încredere deși în clasa a V-a am fost trimisă la olimpiada de desen faza locală. Doar că situația era următoarea: copiii sunt uituci și încă învață ce e responsabilitatea, așa că planșele de desen erau des uitate acasă. La ora de desen, dacă nu puteam prezenta tema, luam 4 fără drept de apel. Greșeala de a uita desenul care trebuia realizat putea fi intenționată sau nu, dar nu aveam cum demonstra asta. Notele posibile la cursul artistic erau 4, 9 sau 10. Dacă prezentai tema era imposibil să iei notă mai mică de 9. Se pare că am avut o perioadă bună, în care am reușit să nu uit planșele și am scăpat aproape singura din clasă cu media 10 la desen pentru că nu primisem vreun 4. În aceeași situație era încă o colegă, dar ea desena extraordinar de frumos așa că își merita notele. Așa că noi două, pe lîngă alți copii puțini la număr, am fost trimise să reprezentăm școala. 

Nu mai trebuie să spun că nu am luat nici măcar o mențiune la concurs, însă recunosc că mi-am dorit dintotdeauna să am un talent artistic de acest gen. Am rămas cu impresia că ori îl ai ori nu, că nu e posibil să îl înveți. 

Dar prezentarea lui Shaw mi-a dat încredere cît de cît mai ales cînd am văzut ce desene grozave au ieșit din mîinile mele. Nimic nu e mai convingător decît să vezi cu ochii tăi.

Vă arăt și cum mi-a ieșit mie un autoportret:

Se pare că avem ceva talente ascunse în noi :D

Read More