Nu doar în ziua de astăzi, cred că așa a fost dintotdeauna, societatea ne pune etichete. Chiar și atunci când nu face asta, ni le punem noi singuri. Suntem părinte, muncitor sau șef, antreprenor sau angajat, persoană singură sau cuplu, bogat sau sărac, ne definește meseria sau relația în familie. Suntem ceva. Acest lucru ne face să uităm că în primul rând suntem oameni, cu toate valențele și în toată complexitatea cuvântului.
Jane Austen și-a semnat primele romane cu ,A Lady.,. Era modul ei de a spune că femeile au o gândire independentă și că pot să își câștige singure existența prin scris. Nu conta să fie ea, Jane, cea care să primească recunoștința pentru capodoperele create, ci să schimbe o mentalitate. Deși a avut o viață mai degrabă tristă, a dat tuturor personajelor ei un final fericit, așa cum își dorea ea să vadă lumea.
Am încercat și eu de nenumărate ori să definesc ceea ce sunt prin cuvinte puține, dar e greu să transmiți ceea ce ești și ceea ce poți face doar prin atât. Urăsc titulaturile lungi, care înglobează tot felul de atribute, prin care lumea dorește să atragă atenție și interes, să fie adorați și respectați. Aș prefera să lăsăm ceea ce facem nu ceea ce pretindem că suntem să ne dea valoare și să ne aducă recunoștința oamenilor.
Cu toate astea, când cineva te întreabă cine ești, te simți dator să răspunzi cât mai clar, să sumarizezi cât mai bine care e rolul tău în lumea asta, așa cum îl vezi acum. Mi-aș dori de multe ori să răspund ,sunt un om, și să dezbatem ce înseamnă pentru mine rolul meu ca om în această lume, dar mă adaptez cerințelor sociale și răspund de cele mai multe ori ,sunt antreprenor,.
Ce înseamnă asta pentru mine: sunt o persoană care vreau să schimb ceva, care vreau să îmbunătățesc un produs sau un serviciu existent sau vreau să aduc ceva nou care să fie util, sunt un om puternic psihic care nu cedez în fața greutăților, sunt o persoană care valorifică timpul pe care îl are și vrea să îl folosească după bunul plac nu după programul stabilit de altcineva, sunt cineva care înțelege riscurile și le asumă mai mult sau mai puțin conștient, sunt o persoană care vede partea plină a paharului și încearcă să umple și restul.
Sunt foarte multe dezbateri și studii pe tema: te naști sau nu cu un talent anume? Poate fi orice învățat? În cadrul studiului său, sociologul Robert Merton a descoperit ,efectul Matthew, denumire care provine de la versetul din Biblie ,Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are!, (Matei 25:29). Studiul spune că în situația în care pornim cu o serie de avantaje, avem probabilități mult mai mari de a avea succes. Cei bogați au mai multe șanse să facă mai mulți bani, cei foarte talentați la sport au șanse mult mai mari să aibă o carieră grozavă din asta. Pare atât de logic, încât nu ne îndoim deloc de aceste rezultate.
Pornind așadar cu anumite însușiri la bază în ceea ce privește antreprenoriatul: o minte deschisă spre oportunități, capacitate de asumare a riscului, un anumit talent în domeniul în care dorești afacerea, putem deduce că ai șanse mult mai mari de a reuși. Este dificil de spus care dintre acestea se pot dobândi pe parcursul vieții dacă nu le ai din naștere, însă marea majoritate a căzut de acord asupra faptului că ,,Munca asiduuă bate talentul atunci când talentul nu muncește asiduu,,.
Să nu uităm nici de cele 10.000 de ore în care trebuie să perseverăm exersând ceea ce ne dorim să facem fiind conștienți în același timp că nu e de ajuns. Chiar profesorul Anders Ericsson, cel care a ajuns la concluzia numărului de ore în studiile lui, a precizat că nu trebuie privită informația atât de simplist, nu oricine va ajunge la performanța de 10.000 de ore într-un domeniu va excela sau va deveni campion în mod automat, valoarea respectivă reprezintă o medie. Cu talentul și însușirile potrivite la bază, poate să dureze atât sau chiar mai puțin, în alte situații poate dura mai mult, e important să realizăm asta pentru a nu ne da bătuți.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu